Verde-n faţă
Ştiţi ce iubesc cel mai mult în luna decembrie? Cadourile. Când cei care dăruiesc o fac din inimă, atunci nimic nu se compară cu nobleţea de a aştepta cu nerăbdare Ajunul Crăciunului pentru a oferi celui drag ceva ce-şi doreşte de mult. Bucuria este împărţită pe din două: cel care dăruieşte este fericit că i-a făcut o bucurie celui de care îi pasă cu adevărat, iar cel care primeşte este recunoscător pentru gestul făcut din inimă.
Ştiţi ce urăsc cel mai tare în această lună? Tot cadourile. Ălea făcute de politicieni. Toate sacoşele pline cu ciocolată, portocale şi salam sunt doar încă nişte plase date celor care nu au avut şansa unei vieţi mai bune. An de an, miniştri, parlamentari, primari sau doar simpli politicieni se înghesuie în orfelinate şi cămine de bătrâni, de parcă singurul lor scop în viaţă este să fie alături de sărmani în zilele geroase de dinaintea Crăciunului.
Aţi privit vreodată feţele politicienilor care oferă cadouri orfanilor şi bătrânilor uitaţi de lume? Nu exprimă nimic; poate doar grija de a îndeplini cât mai repede această sarcină – de cele mai multe ori impusă de liderii de la centru. Nu este vorba de compasiune, de milă, de dorinţa sinceră de a ajuta. Contează doar camerele video din preajmă şi blitzurile ziariştilor. Important este să fie văzuţi, admiraţi pentru sufletele lor mari, pentru mărinimia nemărginită de care dau dovadă.
De două ori pe an. De Paşte şi Crăciun. Doar atunci sărmanii României contează pentru aleşi. Aa, şi o dată la patru ani, când se votează o nouă oligarhie. Atât. De două ori pe an, bogătaşii devin mărinimoşi, aruncând şi amărâţilor o banană şi o rundă de salam din cel mai ieftin. Pomana lor este dintre cele mai josnice. Ştiţi de ce? Pentru că nu este făcută cu sufletul, ci cu mintea. Nu cu inima, ci interesat. De aceea urăsc Luna Cadourilor. Pentru că a fost transformată de politicieni într-un sezon al pomenii. O pomană învelită în sacoşe de plastic şi inscripţionată cu însemne de partid…
• Octavian HERŢA
