Extincţia furnicarilor politici
Extincţia furnicarilor politici
• de Octavian HERŢA
Sincer să fiu, îi credeam mai inteligenţi pe pesedişti. Sau măcar p-ăia din frunte, cum sunt Năstase şi D.I. Popescu, adevăraţi furnicari politici (furnicar – insectivor care se satură cu mare greutate, abil utilizator al limbii, cu ajutorul căreia prinde termitele). Sau dacă nu mai inteligenţi, măcar mai responsabili în activitatea de fraudare a banului public în perioada cât s-au aflat la conducerea ţării. Îmi imaginam că nişte tipi aşa serioşi ca ei fură atât de organizat, încât nimeni, niciodată, nu le va putea reproşa nimic. M-am înşelat; ştiam eu că în ţara asta nimic nu merge bine. Nici măcar pesediştii nu sunt aşa pricepuţi într-ale devalizării. Dacă Mitrea are măcar scuza că a fost prins pentru activitatea tenebroasă desfăşurată de-a lungul a patru ani de guvernare, Năstase e de-a dreptul ridicol. După ce că nu a găsit şi el altă mătuşă decât una pe care să o cheme Tamara (sincer, mă aşteptam ca Iliescu să fi avut o astfel de mătuşă, date fiind rezonanţele ruseşti ale numelui acesteia), s-a mai şi apucat să se pună la dispoziţia organelor de cercetare penală. Putea şi el să aştepte liniştit citaţia, ca tot omul; îl asigur că tot venea. În felul ăsta, putea şi el să mai câştige niscaiva zile de libertate.Dumnezeule, ce altruişti au devenit pesediştii ăştia! Auzi, să se autosuspende ei din funcţii, ca să nu facă rău partidului… Aproape că începi să crezi în reformarea clasei politice româneşti. Pe dracu’, politicienii nu se reformează decât forţat. La ăştia trebuie să vii cu procurorii şi mascaţii ca să-i faci să ia o decizie decentă. Fără nici un fel de remuşcare, evident. Doar aşa, vezi Doamne, să vadă lumea ce victime inocente sunt ei…
Pe de altă parte, Năstase şi Dan Ioan Popescu nu sunt decât vârful icebergului. Dacă e să stăm strâmb şi să judecăm drept, nu ştiu câţi dintre politicieni îşi pot justifica averile colosale, făcute în timpul exercitării mandatelor de premieri, miniştri sau secretari de stat. Dacă, prin absurd, într-o bună zi s-ar dori pedepsirea tuturor corupţilor din România, ar însemna să vedem după gratii mai bine de trei sferturi dintre cei care s-au aflat la putere. Este clar că asistăm pe de-o parte, la începutul unei reforme punitive în PSD, iar pe de altă parte, la preambulul unei răfuieli politice de toată frumuseţea. La fel de clar este şi că suntem martorii finalului carierei politice a lui Adrian Năstase. Sau cel puţin aşa ar fi normal. În orice ţară civilizată, un politician situat cu atâta precizie în centrul unui scandal de o asemenea amploare, este mort. Nu pot decât să aştept şi eu, asemenea unei ţări întregi, nu atât finalul unei singure cariere politice, ci a unei întregi serii de cariere ce păreau la un moment dat veşnice. Poate că ar fi timpul să se producă şi extincţia unei generaţii (sau mai bine spus, degeneraţii) de pseudopoliticieni, care nu a făcut altceva decât să compromită politica, în ansamblul ei.
