De la Partidul Automobiliştilor la polarizarea politică
De la Partidul Automobiliştilor la polarizarea politică
• Octavian HERŢA
Îşi mai aminteşte cineva de Partidul Automobiliştilor? Îşi mai aduce cineva aminte că la doar doi ani de la Revoluţie, în România erau înregistrate aproape 200 de partide? Orice ins care avea o cât de mică notorietate putea strânge câteva sute de semnături de la neamuri, cunoscuţi sau chiar necunoscuţi şi îşi putea face propriul partid. Nu contau denumirea sau doctrina, ci doar pluralismul. Cei aproape 50 de ani de comunism s-au transformat brusc într-o nebunie democratică.
La 16 ani de la căderea comunismului, eşicherul politic din România arată cu totul altfel. Încet-încet, partidele cu nume de desene animate au dispărut în uitare sau au fost înghiţite de cele importante, altele s-au transformat în structuri mai bine organizate şi doar câteva şi-au păstrat identitatea. Este suficient să vezi din câte formaţiuni politice este compus Parlamentul pentru a înţelege că în România maturizarea politică a început să se producă. Astăzi avem de-a face cu doar 5-6 partide care au un cuvânt de spus; toate, fără excepţie, sunt suma a zeci de partiduleţe care nu au putut rezista tăvălugului istoriei recente.
În cele mai multe dintre cazuri, modalitatea de formare a partidelor importante a fost aceea de absorbţie a structurilor politice anemice. Procesul este în plină desfăşurare; asistăm la noi regrupări de forţe, la interesante încercări de concentrare a puterii. Mult discutata fuziune PNL-PD este poate cea mai importantă concentrare de forţe din ultimii ani. Dificultatea acceptării totale a acestei uniuni între două partide diametral opuse din punctul de vedere al ideologiei vine tocmai din teama pierderii identităţii. Părerea mea este că opiniile individuale care susţin ruperea negocierilor privind fuziunea vor fi strivite de calculele reci făcute pe baza sondajelor electorale. Dacă liderii celor două formaţiuni vor ajunge la concluzia că împreună vor putea domina scena politică românească, ideologiile individuale nu vor conta; ele se vor contopi într-o doctrină, ce-i drept lipsită de personalitate, însă aducătoare de voturi.
Vrem nu vrem, ne transformăm. Vor nu vor, politicienii se regrupează, renunţând la principiile cărora se închinau până acum ceva timp. În câţiva ani, România va avea, probabil, doar 3 forţe politice importante, corespunzând într-o anumită măsură, curentelor politice europene. Care vor fi acelea şi în ce măsură vor reuşi să corespundă aşteptărilor românilor, rămâne de văzut.
