Moralitatea, o chestie relativă
Moralitatea, o chestie relativă
Transferurile trecute, actuale şi viitoare din politica vâlceană nu fac decât să demonstreze că doctrina e doar o chestie de gust, de care te poţi dispensa atunci când nu-ţi mai pică bine. Primarul cutare completează trei-patru adeziuni, devenind astfel un pesedisto-liberalo-pedisto-conservator, deputatul X pune la o cale o demisie parşivă pentru că un partid aflat la putere i-a promis nu ştiu ce avantaje cu multe zerouri, o benzinărie în buricul târgului şi un teren de casă aşezat strategic deasupra oraşului, aşa, ca să domine omul, asemenea boierilor din trecut, prostimea. Nu mai vorbim despre politicienii de Măciuca sau Livezi, pentru care a fi penegist, democrat sau peremist nu înseamnă mai mult decât o ţuică băută la bodega din sat. Uite-aşa, membru cu membru, primar cu primar, parlamentar cu parlamentar, structura partidelor politice se schimbă permanent. Ceea ce nu se schimbă niciodată este moralitatea politicianului român: aceea de a apuca atât cât poate din ciolan.
Dacă demisia lui Dumitru Becşenescu din Partidul Conservator a provocat ceva reacţii, cu adevărat şocant va fi ceea ce se va petrece în următoarele săptămâni pe scena politică vâlceană. Vreo două partide vor suferi mutaţii atât de importante încât chiar şi cei care nu sunt foarte interesaţi de politica locală nu se vor putea stăpâni să nu remarce operaţiunea. Un important grup de activişti se va deplasa de la un fost partid de guvernare la un actual partid de guvernare. Interesant va fi modul cum se va realiza acest transfer de masă: un singur om va reuşi să tragă după el sute de membri de partid. Şi dacă stăm i ne gândim că acest om nu este nici măcar un lider de prima linie…
Cazul în sine este simptomatic pentru modul în care evoluează lucrurile în România. Cultura politică nu este una acumulată individual, bazată pe principii, ci una de masă, care funcţionează după principiul turmei. Mai mult decât orice, la noi funcţionează excelent curentul politic; este suficient să apară un singur motiv, fie el subiectiv sau nu, pentru ca dintr-un partid sau altul să fie dislocate părţi importante. De aceea, partidele noastre nu sunt structuri cu adevărat democratice, moderne; atâta timp cât o formaţiune politică rezistă doar atâta timp cât anumiţi lideri stau pe loc, nu se poate vorbi despre nişte structuri moderne. O mână de oameni controlează partidul, neavând altceva de făcut decât să ia în anumite momente hotărârile cele mai nimerite; nu pentru marea parte a membrilor, ci doar pentru ei. De aceea, moralitatea nu reprezintă decât o chestiune relativă, de care te cam poţi lipsi. Nu contează instrumentele prin care îţi atingi scopul, ci doar obiectivul urmărit.
• Octavian HERŢA
