Telenovelă fără sfârşit
Este pentru a doua oară când magistraţii piteşteni îi refuză lui Gutău dreptul de a fi judecat în libertate. Cu toate lacrimile vărsate, primarul suspendat al Râmnicului rămâne în continuare la Colibaşi, alături de tovarăşul său Dicu. De două ori judecătoarele Tribunalului Vâlcea au fost de acord să-l pună în libertate pe primar, de tot atâtea ori Curtea de Apel Piteşti a admis recursul procurorilor DNA, nemulţumiţi de soluţiile date la Râmnicu Vâlcea. Ceea ce îmi este foarte clar este faptul că dacă procesul s-ar defăşura la Vâlcea, Gutău ar fi făcut scăpat de judecători; din acest punct de vedere, cererea procurorilor de strămutare a procesului în alt judeţ pare una de bun simţ. Explicaţia este simplă: o instanţă neutră va fi mult mai puţin suspectată de interese în dosarul Gutău-Dicu. Altfel, cum să motivăm faptul că două judecătoare l-au pus de două ori în libertate pe primar, în oraşul pe care acesta l-a păstorit.
Tot acest dosar de corupţie seamănă din ce în ce mai mult cu o telenovelă de cea mai proastă factură. De fiecare dată când are loc câte o înfăţişare, la tribunal îşi fac apariţia tot felul de personaje: salariaţi ai primăriei, membri ai Partidului Democrat, inşi care nu au ce face pe acasă şi se pomenesc şi ei deodată într-o sală de judecată. Nici nu începe bine procesul că Gutău se pune pe plâns; plânge atât de supărare, cât şi de bucurie. Plânge atunci când binevoitoarele judecătoare de la Vâlcea dispun punerea sa în libertate, dar şi când nemiloşii magistraţi piteşteni refuză să menţină această soluţie. Invariabil, susţinătorii lui Gutău, prezenţi în sală, izbucnesc în urale şi aplauze. De fiecare dată, ei cer dreptate sau arată obrazul Justiţiei. Pentru că în opinia lor, această Justiţie se împarte în două: cea corectă, de la Vâlcea, şi cea coruptă, de la Piteşti. Dacă Gutău este eliberat, există un Dumnezeu iar magistraţii sunt pâinea lui Dumnezeu; dacă acesta este ţinut pe mai departe în puşcărie, judecătorii acţionează la comandă politică. În tot acest timp, presa locală scrie şi ea cum ştie şi cum a fost învăţată; unii nu ştiu ce să mai inventeze ca să-l ridice pe Mircia Gutău, alţii, cum să-i mai dea una în moalele capului. Uneori, mai poţi citi câte un articol scris cu obiectivitate; rar, dar bine.
Un lucru este cert. Dacă până zilele acestea numărul celor care credeau încă în nevinovăţia lui Gutău era relativ mare, ei bine, de acum înainte situaţia pare să se schimbe. Este ca atunci când eşti beat şi mai multe persoane îţi spun să te duci să te culci; la început nu crezi, dar până la urmă te conformezi. De altfel, sunt convins că şi mulţi dintre membrii Partidului Democrat sunt din ce în ce mai puţin convinşi de nevinovăţia lui Mircia Gutău; acest lucru se poate observa din atitudinea lor. Şi nu numai.
Octavian HERŢA
