întrebări cinstite
„… Şi stau şi mă gândesc, mă, neică, oare ne merităm soarta? Dar, care soartă, că, de o vreme, şi asta ni s-a cam voalat, şi hălăduim fără cap, mai mult cu picioarele, printr-o junglă imensă… Avem noi legi? Om avea, dar sunt „trase de sfori” ori de câte ori se impune o dezlegare la ochi a cucoanei ăleia cu balanţa, pusă la vedere pe Palatul Culturii, pardon, fost, că dacă rămânea al culturii îi „lumina” şi pe ăia, care n-au de lucru, şi toată ziua îşi fac veacul… umflând buzunarele mincinoşilor calificaţi, care s-au înmulţit ca ciupercile… Deh, în junglă este posibil totul!… Dar avem noi posibilitatea să ieşim din situaţia asta? Mă îndoiesc, atâta timp cât nu mai vorbeşte munca, ci îndeletnicirea aia care te îmbogăţeşte peste noapte…Şi, mai ales, că exemplul este dat de cei de la vârf, ajunşi acolo prin metodele alea bârfite cândva.
Avem noi nepotism? Avem noi coruptie? Avem noi incompetenţi? Fugi, mă, neică, de aici cu termenii ăştia! De unde i-ai mai scos?
Cui crezi, că-i convine să şi-i însuşească? Şi-apoi legile nu sunt făcute chiar de aceia care se bat cu pumnul în piept că ei sunt cei mai buni şi cei mai corecţi, dar fug, al dracului, la ele? Fug, ca să nu-i ajungă, fiţi convinşi! Şi n-o să-i ajungă, pentru că mincinoşii calificaţi au fost decretaţi de neatins şi sunt remuneraţi cu procentele din PIB, cu care, normal ar fi fost, ca sănătatea să fi fost „dotată”, nu ei. Dar te pui cu jungla, mă, neică?
Uite-l pe Trică Bubă! Pentru că şi-a căutat dreptatea şi n-a găsit-o, mai mult, a fost şi astrucat şi acum iar şi-o caută… Pe cine caută? Dreptatea? Dreptatea, zici?
Fugi, mă, neică, mă! Că asta nu există!”
– Tata avea o bucată de pământ, pe care ne-a luat-o GAC, iar acum când acesta s-a desfiinţat s-a făcut stăpân pe ea unui Stavilă, popă cu pile…
– Şi?
– Păi, tata vrea să i se facă dreptate.
– Şi?
– Stavilă acesta a cumpărat martorii şi-a pus pilele în funcţiune, a mituit şi ne-a luat pământul.
– Şi ce te supără?
– Mai mult pe tata, dar şi pe mine, că, auzi, dumneata, cică, mama lui a fost soţia şi a lui tata şi i se cuvine bucata asta de pământ…
– Şi?
– După ce i-a făcut lui „dreptate”, eu i-am spus judecătorului că e corupt…
– Şi?
– M-au arestat pe loc. Şase luni am stat la Colibaşi, degeaba! Cică l-am insultat…
– Zău? Dacă spui adevărul e o insultă? tip eu.
– Taci, vorbeşte mai încet, că urechile lor sunt foarte lungi acum şi aud totul…
– Şi ai făcut şase luni de puşcărie?
– Da! Dar vreau să-mi caut dreptatea…
– Nenorocitule, o să rămâi în pielea goală, dar la asta nu ajungi… Ce dracu, eşti şi tu profesor, ar trebui să-ţi dai seama că legile sunt făcute de ei pentru ei, iar corb la corb nu-şi scoate ochii, niciodată!… Potoleşte-te!
– De ce? Ce, eu nu sunt Om? Nu sunt şi eu al acestei Ţări? De ce să nu mi se facă dreptate? De ce? Unde e dreptatea?
George Achim
