“Ziarul de Vâlcea”, alături de sărmani 

„Ziarul de Vâlcea”, alături de sărmani

Presa locală dintr-un judeţ trăieşte datorită cititorilor. „ Ziarul de Vâlcea” există pentru că ne cumpără vâlcenii, pentru că ne citesc pe internet şi pentru că agenţi economici, unde lucrează tot vâlceni, îşi fac publicitate în paginile noastre. Conducerea editoare a acestui ziar a decis ca începând din această lună să acorde câte un mic ajutor unor familii cu probleme. Am apelat la  Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie  Vâlcea care ne-a ajutat în identificarea a patru familii din Râmnicu Vâlcea care au împreună 20 de copii. Am vizitat ieri aceste familii şi le-am dus alimente, dulciuri, rechizite, cărţi, ziare şi jucării. Am fost bucuroşi că am adus bucurie în casele acestor oameni care ne-au primit cu mare ospitalitate. Sperăm că gestul nostru va fi urmat şi de celelalte redacţii din Vâlcea. Ştim că fiecare redacţie poate renunţa la un contract de publicitate p lună pentru a ajuta câteva familii. Iar societăţiile mai puternice pot ajuta cu uşurinţă mai multe familii lunar.

„Adoptaţii” noştri

Familia Gănciulescu locuieşte în cartierul Ostroveni, în Blocul C01 de pe strada Nicolae Iorga. Un bloc de locuinţe sociale. Înainte au stat în barăci din Colonie. Au şase copii. Cel mai mare Robert, are 14 ani . Mezina familie are 4 ani. Din păcate Florinel ( 5 ani) are un handicap sever şi necesită medicamentaţie şi îngrijire specială. Capul familiei lucrează ca şofer de taxi şi se chinuie să achite facturi imense la asociaţie. E clar că şi această familie este furată la facturile pentru utilităţi pentru că e de neconceput să plăteşti vara întreţinere de 4 milioane pentru trei camere. Chiar dacă ai 6 copii. Ne-au mulţumit pentru sprijin şi ne-au rugat să transmitem mulţumirile lor doamnei doctor Daniela Stoianovschi care a avut grijă de Florinel
Constantin şi Fănica Drăgulescu au patru copii. Locuiesc în Blocul G 2 de lângă Complexul Dovali. Stau înghesuiţi într-o cameră de 11,5 mp. Nu au baie, nu au televizor, nu au maşină de spălat. Nu au nici măcar aragaz. Veniturile familie sunt constituite din alocaţiile copiilor, o pensie infimă de boală a doamnei care suferă de tromboflebită şi nu se poate deplasa decât cu mare greutate. Soţul e paznic şi îi mai rămân din salariu 700 de mii lunar după ce achită chiri aşi plata utilităţilor. Ziua lucrează la negru pentru a mai putea face rost de bani de mâncare. Copii sunt dezbrăcaţi iar frigiderul era gol când i-am vizitat. Fata cea mică, Maria, e elevă în clasa a 7-a la Şcoala Generală nr. 2, nu primeşte bursă şi are o singură haină mai groasă pe care o poartă zilnic.
Familia Rentea locuieşte la etajul trei în blocul M 2 din zona Nord. Au trei camere şi şapte copii. Soţul s-a întors recent din Italia unde a lucrat zi lumină pentru a trimite bani acasă. Soţia nu are serviciu. Mezinul familiei a împlit recent 2 ani dar este isteţ ca un copil de 5 ani. Ne urează sănătate la plecare.Au condiţii mai bune decât alte familii. Băieţii cei mari- au 16 şi 13 ani. Cele patru fete îl iubesc mult pe Laurenţiu, prichindelul, şi-l răsfaţă. S-au bucurat că i-am vizitat şi ne-au arătat o impresionantă colecţie de drapele tricolor şi de icoane. Familia este ortodoxă dar oamenii din zonă le spun sectanţi din răutate şi ignoranţă. „ Nu suntem decât o familie mare, unită şi credincioasă ne spune la plecare doamna Tudoriţa”.
Maria Popa are 38 de ani şi cinci copii. Cel mai mare are 12 ani şi cel mai mic 3. Nu are serviciu. Stau toţi în 3 camere din Bl. P 1 , Zona Nord. Soţul lucrează la negru pe unde apucă şi soţia are încă şomaj. Probabil nu-şi va putea găsi serviciu cu atâtea probleme acasă.
Traian Guminski