Poliţiştii nu i-au uitat pe bătrânii din azile
Poliţiştii nu i-au uitat pe bătrânii din azile
Vineri, poliţiştii vâlceni au umplut inimile de bucurie bătrânilor şi copiilor din căminele din localităţile Lungeşti, Bistriţa şi Păuşeşti. 175 de pachete doldora cu bunătăţi le-au primit cei mai năpăstuiţi dintre semenii noştri. Câţiva ziarişti au fost împreună cu poliţiştii, iar în momentul în care scms. Marcel Sărdaru a făcut pe “moşul poliţist”, au fost scene emoţionante, când ofiţerului, luat prin surprindere când înmâna pachetele, bătrânii i-au sărutat mâna.
Duba poliţiei a făcut vineri un tur de forţă, iar prima escală au făcut-o poliţiştii la Căminul de bătrâni din comuna Lungeşti-Vâlcea. Când duba a intrat în curtea instituţiei, oamenii nu s-au repezit ca nişte copii, ci fiecare a mers în camera lui şi a aşteptat smerit să primească pacheţelul. În camerele sumbre, cu focuri care ardeau în lemnele cu sobă, fiecare şi-a aşteptat porţia la fericire. Deşi n-am avut răgazul să stăm pe îndelete de voprbă cu cât mai mulţi dintre ei, în ochii multor bătrâni am văzut lacrimi de fericire. Tuşa Lisaveta are 75 de ani şi speră că măcar acum de sărbători fiul va veni să o vadă. “Băiatul meu are două apartamente în Drăgăşani, iar soţul meu este un beţiv. aşa că nu are cine să aibă grijă de mine şi m-au adus, de un an încoace, aici la azil”. Lacrimile bunicuţei se scurg pe barba tremurândă, iar în patul alăturat, o tânără din Băbeni, Natalia Iancu, spune în gura mare, acoperind cu vacea-i piţigăiată pe ceilalţi: “Eu vreau la Căminul din Băbeni. Acolo este locul meu. Nu-mi cunosc fraţi şi nici părinţi şi n-am pe nimeni!”. Pentru Aurica Radu moartea mamei ei a marcat-o profund. Tatăl său s-a recăsătorit, iar soarta femeii nu a mai fost ca înainte, aşa că aici, la azil, şi-a găsit refugiul.
În zadar aşteaptă băiatul plecat în Italia
Într-o altă încăpere, Petrică Mitruţ (65 ani), un bătrân orb, îşi plânge şi el de milă şi nu-l lasă cu nici un chip pe poliţist să plece mai departe, ţinându-l morţiş de mână astfel încât acesta să-i confirme că va chema pe cineva să-l ia de acolo. “Am doi fraţi colonei, un nepot este generfal în Bucureşti. Eu am cinci operaţii şi e vai de mine! Băiatul meu e plecat în Italia, iar fata este la Suteşti Vâlcea, n.r.), iar de un an şi jumătate nu a dat nimeni pe la mine. Sunt despărţit de soţie, iar acasă am porc! ce-o nmai face animalul în coteţ, cine a avut grijă de el?”. Personalul Căminului spune că nimeni nu l-a vizitat aici, doar la aducere au venit aparţinătorii cu el. Fost tractorist la CAP din Lungeşti, Ion Tânjală la cei 72 de ani îşi duce viaţa într-un cărucior cu rotile. “Mi-a căzut o piesă grea pe picior şi au trebuit să mi-l amputeze. Acum patru luni s-a cangrenat şi celălalt picior, aşa că mi l-au tăiat la Spitalul din Drăgăşani.
La azil din cauza unei iubiri ca-n filme
Gheorghe Dovleac (75 ani), de fel din Prundeni-Vâlcea este cel mai longeviv bărbat din căminul de la Lungeşti. Stă aici de 35 de ani şi dragostea este cea care l-a răpus. “Eram tânăr şi m-am îndrăgostit de o femeie de 75 de ani. Mi-aduc şi acum aminte că beam apă de la părul din pădure. Când iubiera noastră a murit (femeia a trecut în împărăţia celor drepti, n.r.) viaţa mea a devenit un calvar şi am ajuns pe drumuri şi apoi, aici la azil”. Cea mai bătrână femeie din Cămin este Elisabeta Dumitru, sau tanti Vica, cum îi spun cei mulţi. De 42 de ani îşi duce veacul pe paturile Căminului şi singura sa alintare este o pisică. “Am găsit-o pe stradă acum o lună. Era părăsită şi n-am răbdat să o las în voia sorţii. Aşa că nu mă despart niciodată de ea”, spune femeia care mângâie neînceptat pisicuţa. La întoarcere, emoţionat, scms. Marcel Sărdaru, purtătorul de cuvânt al IPJ Vâlcea, se destăinuie: “Uneori suntem aşa de grăbiţi şi uităm că aceşti semeni ai noştri trăiesc în suferinţă. Ne gândim de Crăcin şi de Paşte de ei, iar în rest suntem prea prinşi în fel de fel de treburi. Poliţiştii vâlceni de câţiva ani la rând le aduc un strop de bucurie oferindu-le mici cadouri celor năpăstuiţi”, a spus ofiţerul.
Dorel ŢÎRCOMNICU
