Pasul înapoi
Dacă mai era un secret pentru cineva că politica se face în cea mai mare parte din interes, ceea ce se întâmplă în această perioadă în Consiliul Local al Râmnicului nu face decât să demonstreze acest lucru. După o adevărată telenovelă, în timpul căreia a stat ascuns la cutie pentru a ieşi din aceasta la momentul potrivit, viceprimarul ex democrat Nicolae Dicu s-a hotărât că n-ar avea nici un sens să plece de la primărie, chiar dacă dăduse asigurări organizaţiei Vâlcea a Partidului Democrat că va face acest lucru. Deşi este implicat într-un proces de corupţie, în care este acuzat că a primit o mită de 20.000 de euro pentru a-l convinge pe primarul Mircia Gutău să semneze un certificat de urbanism, deşi există înregistrări în care primeşte banii de la denunţătorul Crinu Popescu, Nicolae Dicu continuă să-şi sfideze foştii colegi şi să se agaţe de scaunul de viceprimar. Nu spun că Dicu este vinovat sau nu. Ceea ce e de reţinut din tot acest scandal este că în orice stat civilizat, un om asupra căruia o instituţie ca DNA are seriose suspiciuni de legalitate, ar fi făcut imediat un pas înapoi.
Însuşi şeful PD Vâlcea, senatorul Dorel Jurcan şi-a sfătuit fostul coleg să-şi dea demisia de onoare, pentru a lăsa justiţia să-şi facă treaba. Rezultatul a fost văzut de toată lumea. Dicu a preferat să se răzgândească şi să ceară un vot de încredere din partea Consiliului Local. Interesant a fost şi modul în care s-a votat: consilierii liberali şi pesedişti au votat pentru Dicu, cei democraţi, deci exact foştii colegi ai viceprimarului (cu o singură excepţie, numită Roxana Iovan), votând împotrivă. Atâta timp cât PD şi-a luat pe faţă mâna de pe el, este de neînţeles cum liberalii şi democraţii au ales să-l ia în braţe pe Dicu. Dacă ne vom gândi însă la cum se fac jocurile politice, putem găsi explicaţii şi pentru acest gest.
Una peste alta, Râmnicul a ajuns să fie condus de un primar şi un viceprimar implicaţi într-un proces de corupţie. Cât de mult afectează acest lucru imaginea municipiului, rămâne de văzut. La fel de adevărat este că fiecare cetăţean trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie. Până când justiţia nu-şi va spune punctul de vedere, este prematur să hotărască cineva asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei edililor. Până la urmă, este vorba de o chestiune de moralitate. Aşa cum am spus şi la începutul acestui editorial, în statele cu o democraţie avansată, o astfel de situaţie ar fi greu de imaginat. Acolo, orice ins aflat în fruntea unei instituţii a statului, indiferent dacă a fost ales sau numit, ar demisiona imediat ce asupra sa ar fi planat suspiciuni de legalitate. Ca să fim bine înţeleşi, legalitatea şi moralitatea trebuie înţelese ca interdependente. Orice discuţie în afara acestei legături transformă regulile după care se conduce orice societate civilizată într-o adunătură de norme fără sens. Atunci când vorbim despre o funcţie publică, trebuie să avem în vedere ambele noţiuni. Chiar dacă o persoană care ocupă o funcţie publică nu a fost încă condamnată de o instanţă judecătorească, este de la sine înţeles că aceasta trebuie să se supună regulilor morale. Cu alte cuvinte, să facă pasul înapoi, prin situarea la nivelul simplului cetăţean.
Oricât de mult ne-ar place să ne ascundem după lipsurile legislaţiei, după interpretările avocaţilor sau după convenţiile societăţii în care trăim, trebuie să înţelegem că odată şi odată trebuie să învăţăm că libertatea are limitele ei. Cât timp vom continua să facem compromisuri atunci când vine vorba de interesul public, nu vom reuşi decât să rămânem exact acolo unde suntem: un stat balcanic, în care justiţia judecă întotdeauna cu măsuri diferite.
• Octavian HERŢA
