Satul bătrânilor
La Valea Mare tinerii au plecat să lucreze în construcţii în Europa
Localitatea Valea Mare este una dintre cele mai îmbătrânite comune din judeţ. Peste 70 la sută dintre tineri au plecat să lucreze în diverse ţări din Europa şi nu numai. La vatra satului au rămas şcolarii şi bătrânii. “E atât de grea bătrâneţea, că dacă vrei să scopeşti un porc umbli toată ziua să găseşti pe cineva care să ţină de animal”, spun oftând din răsputeri oamenii ajunşi la capătul puterilor, care aşteaptă cu jind să-şi vadă copii intrând pe poarta care pare că nu o mai deschide nimeni.
Deşi pământurile nu sunt deloc darnice cu locuitorii din Valea Mare, comuna este una prosperă. O casă este mai arătoasă ca alta şi ţăranii au fost mai tot timpul într-o competiţie continuă. „De ce a lui să fie mai arătoasă ca a mea!”, este deviza care i-a înfierat pe unii împotriva altora. Atu-ul vălimărenilor a fost acela că au fost buni constructori. “├×ăranii din Valea Mare au fost cei care au construit oraşul Râmnicu Vâlcea. Încă de pe vremea lui Ceauşescu, 130 de oameni de aici din comună, lucrau cu maistrul Petre Ionescu la înălţarea blocurilor din cartierele vâlcene Nord, Ostroveni, Petrişor. Oraşul e făcut din temelii cu meseriaşi din Valea Mare. Dacă nu lucrau în Vâlcea, mulţi erau plecaţi în Libia. Acolo i-a şi prins evenimentele din 1989”, ne spune viceprimarul localităţii, Constantin Buican. Meseriaşi desăvârşiţi, vălimărenii au predat ştafeta copiilor şi nepoţilor, aşa că după 1989 au plecat cu mic cu mare în toate ţările Europei şi nu numai, să lucreze pe bani mai buni, decăt ar face-o aici în România. Aşa se face că tinerii au ajuns acum în Italia, Spania, Germania, Cipru dar şi în SUA sau Canada. Există oameni care au început cu spălatul de vase în „├×ara făgăduinţei” şi acum sunt patroni de restaurante dincolo de ocean. „Tinerii pleacă din ţinuturile astea şi puţini dintre ei se mai întorc. Cu banii agonisiţi îşi cumpără apartamente în Craiova sau Râmnicu Vâlcea sau îşi fac case acolo. Când îşi vizitează părinţii, vin la volanul unor maşini ultimul răgnet”, spune viceprimarul.
Nu găseşti măcar un bărbat care să te ajute să scopeşti un porc
În comună au apărut şi câţiva copii care au altă cetăţenie, fie italiană, fie spaniolă. Şi asta pentru că fetele se duc şi nasc în ţările respective, după o parte dintre ele se întorc în ţară cu plozii. Mergem pe strada principală şi cum o casă arată mai arătoasă decât alta, încercăm să aflăm câte ceva despre proprietari. Comuna pare pustie şi rar găsim pe cineva să ne spună două vorbe. “N-ai cu cine vorbi, domne! Sunt plecaţi toţi. Asta e casa lui Dan Bărbulescu, care este plecat în Italia. Un palat, nu alta!”, spune Maria Totu (64 ani), care se văicărea că ai ei copii sunt plecaţi la Bucureşti şi că n-or să mai vină aici. Singura agitaţie am descoperit-o la moara din sat. Zeci de femei în vârstă, dar şi câţiva bărbaţi, tot la vârsta senecţuţii, ne spun of-ul cu mare patimă: „Am doi copii şi cel mare e plecat în Italia, de cinci ani. Nu mai vine în România, că şi-a făcut casă acolo, şi-a luat şi familia. Pentru noi e atât de grea bătrâneţea, că dacă vrei să scopeşti un porc umbli toată ziua să găseşti pe cineva care să ţină de animal”, spune Vasile Munteanu. O altă femeie, Avram Mărioara este mâniată de vremurile pe care le trăim şi zice cu npduf: “ăştia care ne conduc, parlamentarii ăştia stau toată ziua în şedinţe în loc să ne mărească pensiile şi să ne dea subvenţii pentru ţărani. Eu am 180 de lei pe lună, cum să trăieşti cu banii ăştia? Eu am băiatul în Italia, iar nepotul este la liceu, la Râmnicu Vâlcea. N-am fost niciodată să-l văd, că am zis că sunt cocoşată şi râde lumea de mine!”, se „spovedeşte” femeia.
La Valea Mare se moare pe fiecare zi câte un pic
Ne-am urcat apoi în microbuzul care transporta elevi înspre şi de la şcoală. Picii sunt gălăgioşi şi puşi pe soţii. Îi întrebăm ce vor să se facă atunci când vor fi mari şi răspunsurile vin rapid. Vreau să merg în Spania, zice unul, altul zice Italia şi tot aşa. „Acolo este şi tatăl meu şi al meu”, se completează picii. Niciunul nu este încântat de ceea ce este în România. Liniştea destul de adâncă a localităţii, a fost de câţiva ani tulburată de un cult religios. “Preotul creştin-ortodox din satul Drăganu este făcut foc, pentru că aici s-a format o mică comunitate de adventişti şi o parte din credicnioşi creştin-ortodoxi s-au dus în tabăra cealaltă. Adventiştii nu beau, nu fumează se ajută foarte mult între ei şi ori de câte ori unul dintre ei este la anaghie, se ajută unii pe alţii. Printre cele zece familii de adventişti este un bărbat, nea Ştefan care umbla tot timpul prin şanţuri, beat cui. M-am întâlnit mai dăunăzi cu el şi arăta foarte bine. mi-a spus că s-a cuminţit, că nu mai bea, nu mai fumează şi treburile în familie merg foarte bine”, spune viceprimarul comunei Valea Mare, Constantin Briceag. Valea Mare este comuna care moare de pe o zi pe alta, puţin câte puţin. Multe dintre pământurile agricole sunt în paragină, iar în casele mari, somptuoase, fluieră vântul. „Dumnezeu ne aşteaptă în Împărăţia luişi o avea grijă de noi, că-n rest, guvernanţii ăştia şi-au luat mâna de pe noi!”, spune cu obidă Mărioara Avram, târând după ea sacul cu grăunţe care tocmai urma să-l toarne în coşul morii.
Dorel ├×ÎRCOMNICU
