Un poliţist artist descoperă sufletul infractorilor prin forma ochilor, a nasului şi gurii 

Un poliţist artist descoperă sufletul infractorilor prin forma ochilor, a nasului şi gurii

Fire jovială, mereu cu zâmbetul pe buze, modest, cu o expresie a feţei ce-i trădează ochii zglobii, luminoşi, cu vocea caldă şi parcă mereu încercând să se scuze dacă nu cumva a uitat ceva anume, Aurelian Bădulescu este nu doar un poliţist model, dar şi un ceramist desăvârşit. Fiu de ţăran, cum îi place să se autodefinească, artistul vrea să creeze bucurie celor din jur, să redea zâmbetul oamenilor pentru a uita de greutăţile vieţii. Ca poliţist, însă, reuşeşte o performanţă aparte. “Văd dacă cineva este infractor pentru că vine cu bunul furat în braţe. Omul rău îl cunosc! Sufletul are prelungiri pe faţă, în forma gurii, a nasului, a urechilor”, spune Aurelian. Din lutul căruia îi dă viaţă în opera sa nu a făcut şi nu va face niciodată o afacere, necomercializând la tarabă opera sa.
Cu câteva zile în urmă, de „Ziua Poliţiei Române”, inspectorul de poliţie Aurelian Bădulescu pleca la Bucureşti, la o expoziţie făcută “pe viu”, având asupra lui 15 kilograme de lut. “Întodeauna m-a fascinat pământul, mi-a plăcut. Am făcut găuri în pământ să scot pământ!”, spune cu modestie ofiţerul care fascinează după primele minute de conversaţie. Aurelian modelează chipuri omeneşti, dă sensuri şi valoari nebănuite vieţii unor nume celebre de ieri şi de azi, dar mai mult decât toate la un loc, modelează chipuri de ţărani. ├×ărani cu ├×, cum îi place să spună. Acolo, în sediul complexului Plaza Romania, din Bucureşti, Aurelian s-a aşezat ca un ţăran neaoş, aşa cum de altminteri se şi consideră, la masa de lucru şi a început să dea viaţă pământului. A cioplit chipuri de ţărani dar şi chipurile oamenilor care-l admirau, portrete pe care le-a oferit, ca dedicaţie, drept amintire. S-a simţit în al noulea cer când copii cu sufletul pur nu-şi mai despindeau privirea de personajele care se năşteau din mânile lui “nenea meşteru’ “.

„Adevărurile profunde vin din simplitate”

Pe o poliţă din lemn cu care a mers la expoziţie, a pus apoi pe câţiva dintre “oamenii locului”, personaje dragi, gata modelate, din lumea satului cu care a plecat de acasă, dar şi chipul cioplit în lut al lui Tudor Gheorghe, un artist desăvârşit, drag inimii poliţistului. “Iubesc personajele pe carele creez. Cel mai mult mă amuză lumea satului. Trăind printre aceşti oameni cu grijile, cu treburile lor, am observat că toate au o organizare, un ritual”, spune artistul. Sarcasmul, ironia dar şi bunătatea personajelor, n-au scăpat  neevidenţiate, toate conturând o filozofie aparte a creatorului, dar şi simplitatea adevărurilor exprimate prin arta şarjelor sale umoristice. “Adevărurile profunde vin din simplitate. Aceată vibraţie a lucrărilor mele, nu-mi aparţine mie. Prezenţa mea e doar fizică. Ceva mai profund curge prin sufletul meu. E vorba de Dumnezeu, de Divinitate. Trebuie doar să simţi. Dacă până acum mă rezumam să fac reproduceri, acum însă devin foarte atent la mesajul pe care vreau să-l transmit”.

Aurelian Bădulescu, detectorul de minciuni al Serviciului de Investigare a Fraudelor

Poliţistul Aurelian Bădulescu şi artistul sunt însă de nedespărţit, sunt un tot unitar. De cele mai multe ori, inspectorul Bădulescu “îl miroase” pe infractor folosindu-se de capacităţile creatorului. “Poliţia mă apropie de oameni. În faţa mea omul vine dezgolit. Dacă este infractor vine cu bunul în braţe. Dacă are sufletul ascuns îl văd şi asta pentru că artistul este mai mult decât un om de rând. Omul rău se cunoaşte. Sufletul are prelungiri pe faţă, în forma gurii, a nasului, a ochilor, aceste trăsături fiind acutizate la oamenii răi. Pot vedea în ochii omului respectiv dacă a furat. Ochii pot fi puri ca apa de izvor, sau pot fi tulburi, înţeţoşaţi. Cel care ascunde ceva nu se uită în ochii tăi, se uită prin tine”, povesteşte Aurelian Bădulescu.  Una dintre colegele sale din Poliţie, d-na secretară Elena Diţoiu, chiar l-a supus unui test, oferindu-i 20 de fotografii pe care le-a interpretat, descriind amănunţit fiecare ins în parte. “Nu numai că este talentat dar dar are un simţ aparte”, spune femeia. Coms. Daniel Munteanu, şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din IPJ Vâlcea, spune despre Aurelian: “Aurelian este detectorul de minciuni, neomologat, al Servicului nostru. A rezolvat dosare foarte grele şi asta tocmai ca urmare a flerului pe care îl are în studierea oamenilor. Le analizează în felul lui fizinomiile, gesturile şi aşa se face că în multe dosare penale a scos adevărul la lumină. Are un fel personal de a relaţiona cu oamenii, cu cei pe care-i studiază, este un fel de Monk de care sunt foarte mândru”. Cu ceva ani în urmă a făcut imprudenţa să modeleze chipurile unora dintre şefii instituţiei, scoţându-le în relief umorul dar şi răutăţile acestora. A ieşit scandal când le-a oferit, dar după mai mulţi ani, când personajul a ieşit la pensie a venit şi şi-a luat portretul din vitrină:  “Bă tată, tu ştii că eu chiar semăn!”, şi ofiţerul şi-a pus chipul la loc de cinste, în birou, să-l aibă până la adânci bătrâneţe.

„Mâna lui Bădulescu, la feminin”

Din caricaturile sale, Aurelian nu a făcut niciodată vreun şfanţ şi nu are de gând să facă din asta o afacere. Explicaţia lui este una extrem de profundă. “Am acest talent, această energie, care nu-mi aparţine dar am şi un salariu din care trăiesc. Deci eu sunt bogat de două ori, ceea ce mă împlineşte sufleteşte”.  Pe 28 aprilie, Aurelian îşi va uni oficial destinul cu aleasa inimii lui, o tânără despre care spune că “are o mână care seamnă leit cu a mea. Zici că e mâna lui Bădulescu la feminin”. Cu banii de pe nuntă îşi va achita rata la cuptorul de ars pe care l-a cumpărat cu 2.000 de euro şi, dacă îi mai rămân ceva bani, îşi va mai cumpăra  ceva pământ, la vrac, de la Covasna. Despre artist, Marian Nencescu, din Direcţia Generală Informare şi Relaţii Publice din MAI spunea: “Arta sa, efemeră prin materialul utilizat, devine permanentă prin plusul de talent investit. Chipurile sale – adevărate şarje umoristice, sunt vii şi vorbesc”. Pacifist pentru oamenii din jur, inspectorul Aurelian Bădulescu are un suflet mare şi nobil:  “Indiferent ce rău mi-ar fi făcut cineva, eu i-am iertat pe toţi! E trist că este atâta răutate în lume, că oamenii sunt mai mult sau mai puţini bolnavi. Trăim într-o lume bolnăvită şi de aceea vreau să creez bucurie în jurul meu”, spune artistul.
Dorel ├×ÎRCOMNICU