Vacile grase din spitale
Liberali sunt într-un fel de preludiu al campaniilor electorale ce se apropie. Cum PNL are în Vâlcea destui specialişti în probele orale de influenţare a electoratului şi destule mijloace de a face turism politic , miniştri, secretari de stat, primari din alte oraşe şi parlamentari cunoscuţi sunt aduşi şi plimbaţi prin judeţ. Ei sunt apoi aruncaţi în faţa presei la conferinţe ce se ţin la sediul partidului şi apoi pe cele două posturi locale de televiziune unde din când în când se mai uită şi câţiva pensionari şi şomeri când pe posturile centrale rulează reclame. O astfel de operaţiune a avut loc recent cu hulitul ministru Nicolăescu care a venit să promită bani diferitelor spitale din judeţ. Nu văd nici o diferenţă între deplasările lui Becali prin localităţi afectate de inundaţii unde promite case şi biserici. Becali chiar a făcut câteva. Şi le-a făcut din banii lui. Ministrul Nicolăescu, ca dealtfel toţi miniştri, promit dintr-un fond care nu e a lor şi care chiar trebuie distribuit. Iar fondul este acelaşi deci dacă spitalele din Vâlcea vor primii mai mult decât era programat în bugetul iniţial înseamnă că alte spitale, din alte judeţe vor primi mai puţin. Şi nu e deloc corect pentru populaţie. Pentru o populaţie care ar putea beneficia de servicii reale în sănătate. Dacă în spitalele noastre nu ar exista atâtea vaci de muls. Antamate şi repartizate, politic, dar nu numai, în cirezile grase ale celor care de ani buni mulg sistematic banul aruncat în sănătate. Probabil chiar banii ăştia, de acum, ar trebui să ajungă. Dar în spitale se fură, se jefuieşte, se comisionează, se drenează mai mult decât oriunde banul public. Cosnumabilele nu ajung pentru că nu sunt cumpărate la preţul de fabrică. Nu sunt luate cele mai bune. Se trec prin fel de firme de partid sau de oameni de casă ai şefilor din minister. Cearceafuri, săpun, detergent, pijamale, watt, seringi, perne, paturi, pături toate sunt obiecte din care se fac bani buni. Cu profit nu de bun simţ de 3-6 la sută. Cu profit de sută la sută minim. Apoi mâncarea pentru internaţi. Dacă vreţi să aflaţi preţul achitat de aceşti nemernici de la aprovizionare cu acceptul sau la ordinul managerilor locali sau centrali de unităţi administrative cereţi să vi se spună cât ar trebui să achitaţi pe ziua de internare şi pe mas din spital dacă nu aţi avea asigurare. Păi preţurile sunt mai mari decât la un hotel de patru stele din Mamaia. De ce oare se bat atâţia medici buni, care ar putea profesa liniştiţi, chiar pe posturi de şefi de secţie, de ce se bat oameni ăştia să fie directori.? Deci să aibă responsabilităţi în plus. Unităţile medicale au mereu nevoie de reparaţii, de lucrări de extindere, de întreţinere, de igienizare. Alte ocazii de a mulge vaca cu banii veniţi din asigurări sau din minister. Medicamentele sunt de cele mai multe ori de proastă calitate şi la preţuri mari. Iar dacă nu ajung bolnavul este trimis să cumpere din curtea spitalului unde are farmacie vreun şmecher. Aşa cum are de exemplu în Râmnic domnul farmacist pedist consilier judeţean Samuil Vâlcu. Care a prosperat înfiorător de mult în anii de când amestecă politica cu vânzarea de medicamente. Şi care nu are inimă şi milă faţă de nimeni. Are mereu mână de luat. Şi încă o mână blândă faţă de labele altor şacali şi hiene ce se hrănesc din sănătatea şi viaţa semenilor lor, se umflă în conturi din taxele şi dările proştilor ce citesc cu bucurie promisiunile miniştrilor liberali.
Traian Guminski