Ofensiva doamnei „Deci”
Doamna „Deci” e subţirică. E şi frumuşică, ştie să şi zâmbească oţârişică, aşa cum ar zice nea Mitică. Cum, nu-l ştiţi pe nea Mitică? Acela cu partidul, de ţi-e frică, să mai dai drumul la canal, că una-două(ca la carnaval!)la o adică, doar de el dai pe-a lui sticlă şi seara toată ţi-o strică…
Chiar nu-l ştiţi pe nea Mitică? Vai, vai, vai! Aţi pierdut deja un rai, cum promite de trei ori pe zi, iară noaptea şi mai şi, pasămite…
Dar mai bine, s-o auzim pe doamna “Deci”, care-şi ţine, iată, spiciul, ca un…scheci: „Deci, ne-am adunat, deci, ca să vă prezint vreo douăzeci de puncte de vedere reci ale partidului meu care, deci, e bine că v-am scos din beci, unde vă ţine puterea de astăzi, dragii mei colegi, sper că veţi fi, deci, de acord cu mine, ca să alegi, când va fi timpul, deci!… Iată, vi-l prezint pe domnul Clenci, care a venit, deci, chiar de la centru, ca să vă vadă aici pe dumneavoastră, deci, acasă… Deci, oricât ar fi minţile de seci, ale dumneavoastră, deci, eu am încredere în voi, că nu sunteţi berbeci, şi-l veţi înţelege pe domnul Clenci, care vă va vorbi… Deci, eu acuş vreau să vă conving şi să vă dau, de la Moş Nicolae, deci, cadourile pe care partidul meu ,deci, m-a însărcinat să vi le dau, că de la el le am…
Deci, e o fată amărâtă, e cineva din partea ei? Da, nimeni nu mă ascultă? E cineva din partea ei? Bunica , deci? Poftiţi aici! Sunt două geci şi trei plase! Chiar întregi…Cu sănătate mamă, deci!…
Şi să ţină minte, deci, că patronul meu o să le fie ca un părinte şi că trebuie să meargă la vot, ca să ne aleagă… Mai avem şi un compleu, deci, pentru două liceene! Hai, mă, nene, unde îţi e fata, zău! Că ziceai că ai! Deci, ia compleu! Hai, aveţi copii? Luaţi pungile de-aici! Că partidul meu are grijă, ca şi Dumnezeu, de voi, deci, luaţi cadourile, că mai sunt vreo treizeci…
Parcă eraţi mai mulţi la început! Oare, unde aţi dispărut? Deci, eu vă iubesc, pe bune, vă dau cadourile, cum s-ar spune şi voi nu sunteţi de ajuns, ca să le luaţi? Ce aşteptaţi? Partidul meu aşteaptă ca să intraţi în rândurile lui, deci, şi domnul Clenci a venit ca să vă vadă cum trăiţi voi şi cum simţiţi, deci, şi voi sunteţi aici doar douăzeci? Sunt nemulţumită, totuşi, deci vi-l las pe domnul Clenci să vă spună şi el ceva. Deci…”
Aceasta este doamna “Deci” ieşită pe o …sticlă frumuşică şi… subţirică rău.
George Achim
