Apolodor din… Bucureşti
Tableta a… politică
După o săptămână în care ne-am tot dat cu părerea, ca românul ce se pricepe la toate, şi am discutat cum se poate câştiga muntele acela de bani oferit de loteria română, munte care s-a mutat la câmpie, pe la Călăraşi, se pare, un al munte de bani face vorbele să roiască în jurul lui, dar aici miroase puternic a gaz şi, din nou, a politică.
Dinu Patriciu a demonstrat că hărţuiala lui a fost zadarnică, iar afacerea Rompetrol a devenit un adevărat „pod energetic”, cum chiar el se exprima, pod care ne va face să trecem mai bine peste „prăpăstiile”, „văile” şi alte posibile necazuri ce ne-ar fi putut aduce cine ştie ce dependenţe de unul şi de altul.
Kazmunaygaz este constructorul „podului energetic”, dar proiectantul şi făptuitorul, un adevărat Apolodor din… Bucureşti, este magnatul Dinu Patriciu, care a făcut tranzacţia secolului, dându-le multora cu tifla şi cu dolarii peste obraz. A demonstrat sau a vrut să demonstreze că „Marea Neagră nu este lac rusesc” şi ce n-au putut face alţii, a făcut domnia sa. Petrol şi politică, pentru că, poate cam devreme, domnul Patriciu se şi întrebă de ce un mare om de afaceri nu poate fi parlamentar? Asta e aşa, de dat cu vopseaua pe gard, căci dincolo, ehe, câţi oameni liniştiţi sunt în piele de leopard!
În doi ani de zile, Rompetrol îşi va tripla valoarea, va creşte precum voinicul din poveste! Deocamdată, orice-ar fi, Dinu Patriciu stă în fotoliul celui mai bogat român, în faţa lui Iosif Constantin Drăgan a lui Ion ├×iriac, a lui Gigi Becali, a lui… care vor mai fi, căci clasamentele se pot schimba peste noapte.
Afacerea a fost rentabilă şi putea fi şi mai şi „dacă n-aş fi fost hărţuit”. Hărţuit – nehărţuit, în văzul lumii, domnul Patriciu, şi cred că e normal, a recurs la confidenţialitate până una alta, în ce priveşte banii din buzunarul său. Ştim doar că a trecut pe locul 270 în lume, în topul miliardarilor şi că a făcut o afacere de 2,7 miliarde de dolari! (Doamne, ce greu îmi este să scriu cifre de genul acesta!) şi, într-o noapte, şi-a văzut visul cu amândoi ochii.
Să nu credeţi că banii rămân toţi la domnul Patriciu. Despre unii se spune că vor merge la o fundaţie, Fundaţia Verde, în ceva afaceri şi… şi… şi în presă! Ce ziare vor mai fi cumpărate, ce publicaţii vor mai apărea pe piaţa media? Ce televiziune va…? Vom vedea şi vom citi. Mai este un pic şi vine şi campania electorală, mai e un pic şi cade sau nu actualul guvern, dar cu banii ce nu se poate face!
Până un alta, spune domnul Patriciu, avem de-a face(ri) cu una din cele mai mari companii energetice, nu doar din zonă, auzim şi vedem cum se petrece un rar spectacol şi constatăm că se sparge monopolul Rusiei de la Marea Neagră…
Ca să ne mai dea timp de meditaţie informaţiile mai adaugă în coada acestei afaceri că UE trebuie să fie de acord cu tranzacţia, s-o aprobe, să pună condiţii sau să n-o aprobe, dacă ea are efecte negative asupra consumatorilor. Vorba vine!
Altă bucurie, la fel, nu pentru toată lumea, este că vom avea un an al vinului, pentru că de 45 de ani nu a mai fost o producţie de struguri atât de bună, aromată, dulce şi… scăzută cam cu 10 la sută din ce se evaluase. Dar vinul va fi cristal(in)!
Şi încă o bucurie: mânuitorii de arme la vedere şi la nivel de „forţa sunt eu” o să cam rămână fără puşcoacele cu aer comprimat sau gaze, fiindcă li se pregăteşte ceva, şi se vor întoarce, oare?, la un alt fel de comportament. Le va dispărea, sigur, şi curajul şi vor înţelege că universul suntem toţi, nu doar ei!
Mihai Râmniceanu
