Cu mai multe feţe
Doamna prefect de Vâlcea (urăşte să i se spună madam) este unul dintre cele mai controversate personaje feminine din judeţ. A fost viceprimar de Râmnic, membru marcant al Partidului Democrat, mare director de companie de asigurări, mare ingineră de îmbunătăţiri funciare. Om de chef, apropiată de diverşi lideri democraţi dintre care n-i aducem aminte pe actualul preşedinte Traian Băsescu şi pe senatorul Radu Berceanu, oameni care s-au bucurat de prezenţa doamnei Anuţa la câteva chefuri memorabile pe timpuri, ahtiată după imagine, genul de femeie mândră de cariera ei şi convinsă că se pricepe la tot şi la toate. Doamna prefect este un exemplu singular al politicienilor foşti PD care rezistă în funcţie sub conducere liberală. Ştie multe secrete şi multe tertipuri. Şi tratează cazurile după interese de moment, de grup sau personale. Se bagă cu mare rapiditate în faţă când este vorba de un eveniment, care este mediatizat excesiv şi caută prezenţa permanentă pe ecrane, pozând într-un funcţionar ireproşabil, cu iniţiativă şi mare implicare. Pare dispusă să-şi sacrifice energia şi timpul (şi aşa nu are ce face acasă) în folosul comunităţii. Dar împarte comunitatea după criterii numai de ea ştiute. Dacă este vorba de a asculta doleanţele unor oameni care o sesizează de construcţii ilegale şi de nedreptăţi spune că nu se bagă şi pasează cazul altor instituţii pentru a nu se interpreta că intervine într-un litigiu. Dacă este vorba despre nemulţumirile unor cetăţeni care cer cu disperare dreptul de a intra în posesia pământului sau imobilelor ce au aparţinut strămoşilor lor spune că nu se poate şi că există termene. În schimb clanul din care face parte obţine terenuri şi imobile pe bandă rulantă. Recent a trimis la plimbare nişte copii care-i cereau sprijinul. Copiii instituţionalizaţi doreau un sprijin moral. Prefectul putea, măcar simbolic, să dea un telefon unui director de şcoală şi să-l roage pe acesta să încerce găsirea unei soluţii prin care aceşti copii să aibă apă caldă zilnic şi măcar o masă caldă şi bună pe zi. Doamna Handolescu a spus că nu face trafic de influenţă (?!). Aşa cum probabil oficial ar spune că nu a făcut trafic de influenţă nici în perioada când subalternele de la compania de asigurări nu mai pridideau cu completarea poliţelor de asigurare auto ale maşinilor aparţinând parcurilor auto de la fel de fel de întreprinderi de stat ADP-uri şi primării. Şi pentru fiecare poliţă, achitată cu bani publici, se primea un comision. Bun! Foarte bun! Doamna prefect vorbeşte mult şi în aparenţă nu este niciodată atentă la ce vorbesc alţii. Pare neinteresată. Şi aşa şi este. Dacă în schimb un prieten o vizitează şi îi spune că este pe cale de a cumpăra o casă aflată în poziţie bună şi la un preţ foarte bune devine atentă la situaţie. Şi se duce în aceeaşi seară şi cumpără ea casa. Şi-şi plantează în faţa casei copertină şi automobile. De obicei de serviciu. Pentru că este mai bine să-ţi plătească alţii benzina. Şi telefoanele. Şi concediile. Şi hainele bune. Probabil. Unii oameni au boala de a strânge bani, funcţii, terenuri, case, hoteluri, aventuri. De a acumula mereu chiar dacă de fapt nu au construit prin propriile mâini nimic şi nu au copii sau nepoţi direcţi pentru care să strângă să se bucure că lasă ceva. Oamenii ăştia au mai mereu multe feţe. Cea a bătrâneţii în singurătate şi în urâţenie, când fardurile şi ţoalele scumpe nu mai pot ascunde ridurile, când poziţia de pensionar te lasă fără putere, când prin oraş mai mulţi te înjură sau spun ce fostă „doamnă” erai, când trebuie să stai zilnic cu bărbatul pe care-l lăudai doar când îl vedeai pasager, când prietenii conjuncturali nu te mai sună şi gazetarii de casă nu mai vin să bea cafeaua cu tine, faţa asta este cea mai interesantă. Noi am văzut-o de câteva ori la unele personaje. Şi o să o vedem şi la doamna prefect. Dacă noi nu, alţi colegi de-ai noştri mai tineri cu siguranţă.Traian Guminski
