Mofturi 2007
Să trăiască nenea Iancu! El ne-a dat prototipul moftangiului şi, al dracului să fie moftangiul ăsta, atât de mult s-a multiplicat încât, se pare, se află în fiecare din noi. Îi dai unuia fotoliul şi abia atunci îşi arată adevărata faţă- de moftangiu. Pui femeia lângă alta şi abia atunci le vezi ce moftangioaice devin. Până şi copii fac mofturi. De mici. La mâncare, la joacă, pe stradă. Nu-i iei jucăria care-i place, pentru că n-ai bani- nu de altceva şi să-l vezi ce „moftangiu“ se face. Brusc se aruncă în băltoaca a mai mare…
Deunăzi, Dorică Moftojan, om isteţ din fire, doar se trage, zice el, „din spiţa grecilor aduşi să fie mai marii peste gloata din balcani…“ a fost chemat la Buli Başa Băliescu. Aşa tam- nesam.
– Ce zici, mă, Dorică? Accepţi?
– Nu, domnule! Că aşa sunt eu! Mă mulţumesc şi cu puţin!
– Hai, mă, Dorică! Învinge-ţi mândria, că hoarda asta postrebelă are nevoie de-o mână fermă, de socotitor!…
– Nu, domnule!…„Că, să vezi, că hâr, că mâr, că pâr“…moftangiul din el s-a dezlănţuit, a cerut marea cu sarea, târgul i-a reuşit şi, iată-l mâna dreaptă a lui Buli Başa Băliescu!…
Şi zilele au trecut, conturile sale se rotunjeau, burţile îi creşteau, iar din guşă, aproape lunar grăia:
– Şi, nu-i aşa, că benzina este prea ieftină? Şi, nu-i aşa, că pâinea e aproape de pomană? Şi, nu-i aşa, că gazele sunt gratis? Şi, nu-i aşa?…Şi, nu-i aşa?…
Şi Buli Başa Băliescu a subscris imediat! Ca să nu-l supere pe moftangiu. Dar moftangiul, tot moftangiu! A tras sforile unei cortine de catifea şi-a zbughit-o într-o zi, taman ca şef al perceptorilor universali.
Şi, dă-i, nene, şi dă-i, trage-i de urechi pe ăia din gloata balcanicilor, bagă-i în găleată şi fierbe-i în suc propriu cu Buli Başa Băilescu lor cu tot… Că şi acesta a fost tras o vreme pe linia moartă…
Astăzi, moftangiul a ieşit iar la rampă. Şi-a găsit o şatră, unde bulibaşi sunt vreo trei şi, cum treaba nu merge deloc bine, că ştiţi şi dumneavoastră proverbul acela vechi, cu „împuţirea de la cap“, elita gloatei din balcani, alcătuită tot din moftangii, desigur, l-a desemnat, l-a convocat, l-a lăudat, ba, chiar l-a confirmat…
– Domnule, Dorică Moftojan, trebuie să accepţi să fii tu Buli Başă…
El nu şi nu, că nu e bun, că nu e fresh, că n-are cash, că nu şi nu, că nu acu…. Te pui cu moftangiul? „Ce, nu ştiţi plăcerea lui?“
A treia zi, iată-l pe Dorică Moftojan pe o sticlă în sufragerie:
– Sper să fac… sper să unesc… sper să asigur liniştea în şatră… Halal, moftangiule! Ce „căldură mare“ e!
George Achim
