Când orgoliul se transformă în paranoia… 

Când orgoliul se transformă în paranoia…

Paranoia este un nume generic pentru un grup de boli psihice cronice, care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuţiei, prin halucinaţii.

Noi, oamenii cu minte sănătoasă, trăim fără să vrem, fără să ştim, înconjuraţi de persoane, care la prima vedere PAR a fi normale în ceea ce priveşte… mansarda. Atâta timp cât interacţionăm cu ele lapidar, este totul OK, adică simptomele bolii nu se activează. Când faci, însă, greşeala de a ţi-i considera apropiaţi, prieteni, „te-ai ras”, dacă-mi este permis să folosesc argoul.

Indiferent de cât de mult i-ai ajutat, fie material, fie prin simple sfaturi, indiferent de nivelul afectiv al relaţiei de prietenie. Dacă mai comiţi şi marele „păcat” de a fi mai descurcăreţ, mai inteligent, mai bun la suflet, cu o familie mai bine implantată social, cu o anumită ascensiune materială şi spirituală, atunci germenele paranoiei din personajul bolnav (care poate nu ştie că suferă din punct de vedere psihic) are condiţii prielnice de dezvoltare.

Astfel, dintr-o dată, tam-nesam, prietenul, amicul, se transformă într-o fiară, un om transfigurat de ură, de sentimente negative. În mintea lui încep să încolţească cele mai terifiante gânduri. Nu mai poate trăi, nu mai doarme, nu mai mănâncă aşa cum trebuie, nu mai zâmbeşte.

Se autosugestionează continuu, că lui tot ceea ce i se întâmplă negativ are legătură cu cei apropiaţi, cu persoanele aflate în imediata sa apropiere. Nu mai gandeşte coerent, e suspicios pe oricine, orgoliul îi este exacerbat, iar toate relele i se întâmplă numai lui.

Singura lui idee fixă este de a se răzbuna (pe cine? şi de ce? – numai el ştie), prin orice mijloace. Dacă bolnavul nu este identificat din timp, dacă persoanele, care ţin cu-adevărat la el, nu-i deschid ochii şi nu-l îndreaptă spre personalul medical specializat, care-l poate ajuta prin tratament să scape din ghearele paranoiei, atunci urmările pot fi dramatice, atât pentru el, cât şi pentru cei apropiaţi lui.

De ce am scris acest material, cu evidente tente medicale, se vor întreba mulţi. Explicaţia constă în faptul că am recunoscut toate simptomele acestei boli devastatoare la unul dintre colegii mei de breaslă. Mă refer la simptome evidente. Îmi este milă de bietul coleg, care s-a îmbolnăvit, aşa tânăr fiind. Sper că va citi rândurile scrise aici, se va recunoaşte şi va începe degrabă…tratamentul.

De Tiberiu PÎRNăU

Alte titluri din editia curenta:

Familia Boromiz, cea mai mare avere din Vâlcea
Crinu Popescu nu şi-a achitat de doi ani factur…
Ion Nicolae îşi bate joc de râmniceni
OLTCHIM vinde prin licitaţie societăţile agroal…
Ocnele – de aproape o lună fără apă
A început cea mai importantă competiţie handbal..
.Când orgoliul se transformă în paranoia…
Sparle si Soparle
Consiliul Judeţean nu a acoperit ilegalităţile …
Dorel Jurcan trebuie să-şi dea demisia din func…
Gutău organizează bal pentru bogaţii judeţului
Certificatul de amânare de la plată a TVA
Tăieri ilegale de lemn la Câineni şi Vaideeni
Minora dispărută din Racoviţa, găsită la mănăstire
Portret de consilier judeţean Viorel Barbu