Mare agitată, politica românească 

Tableta a… politică

Mare agitată, politica românească

de Mihai Râmniceanu

Mereu o mare agitată, politica românească face valuri, valuri mari, spumoase, care se sparg la maluri. în rest, mai nimic! Apele se adună, se răspândesc, oamenii simplii se tot întreabă de ce atâta luptă pentru putere, guvernul dă ultimele lovituri sub bărbie şi scoate, din „ring” tot ce se mai poate elimina din rândul celor ce nu sunt în partidul de la conducere…

Valuri vin mereu spre mal şi se sparg. Rămâne doar spuma, iar restul lumii, cea de pe uscat, uscată de sărăcie şi de valurile politice, nu mai ştie încotro să se îndrepte.
Un râs amarnic îţi produce o măsură luată undeva, într-un oraş din centrul ţării, şi metoda s-ar putea generaliza, precis. Ce face societatea care trebuie să ridice gunoiul şi se simte cu foarte mulţi datornici?

Le confiscă oamenilor tomberoanele şi provoacă o situaţie de derută. S-a gândit directorul acestei unităţi ce va produce gunoiul aruncat peste tot? Măsură mizerabilă, plină de gunoiul din gândirea unora care iau măsuri restrictive şi măresc necontenit preţurile la asemenea servicii, apoi pun piciorul, pe gâtul clientului şi-l execută!
Valurile de scumpiri vin odată cu sărbătorile, vor creşte mereu la mai toate produsele.

Cozonacul, de exemplu, şi-a dublat preţul şi totul înseamnă 15-20 la sută mai mult faţă de anul trecut. Vai de cozonacul nostru!
Primii brazi, mici-mici, vorba reclamei, aduşi din Danemarca, din ţări nordice, ba chiar şi din Olanda, zicea un vânzător, costă de la un milion de lei în sus (bani vechi), noroc că… Care noroc? Noroc de cel artificial, dar numai brad nu este…

Aţi văzut ce face bradul acela din Capitală, de metal, cu care am vrut să intrăm în cartea recordurilor. Poluează, dar cu răspundere, mănâncă banii publici, dar cu poftă! Şi atunci, specialişti, răsăriţi după aprinderea lui, s-au gândit ca noaptea să-l mai stingă! Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă!
Valuri, valuri produse de lipsa de gândire, valuri produse de orgolii, de ambiţii, majoritatea politice, valuri pline de spumă şi atât, în marea agitaţie, cât şi în marea grijilor prin care trece românul-român, de la o zi la alta.

Ce mai votează unii consilieri? Păi, uite, de exemplu, la Iaşi, nici nu pot să scriu, că-mi vine să râd continuu, printr-o traducere proastă, da proastă rău, din limba italiană, s-a hotărât sancţionarea cu 300 de lei noi, a acelora care deţin acvarii sferice sau transparente!! După aceea, pentru că peştele tace, ce să facă şi el, ca mulţi dintre românii trecuţi pe regim de răbdare, cineva s-a luminat după vot şi a zis că e o mare gafă.

Dar banii pe şedinţa aia de ridicare a degetelor, i-au luat, nu? Uite, acesta e subiect de trecut în cartea recordurilor. Ce bine era să semneze şi o hotărâre pe care să scrie: „Consimt să-mi văd de alte treburi, nu de cele ale obştii, ale contribuabilului, ale cetăţeanului. Şi… pa!”
De sărbători, românii de la graniţa cu Ucraina, la vama Siret, cam 16.000 pe zi, trec dincolo, la vecini, unde fac cumpărături cu 25-30 la sută mai ieftine decât la noi, de la hrană până la lopată.

Şi lopeţile s-au scumpit! Păi, dacă se sapă atât de mulţi unii pe ceilalţi!
A venit ceaţa. Şi în larg, în marea agitaţie a „valurilor”, şi la mal, şi, mai ales, în viaţă. Ceaţa, explică meteorologii, sunt mici picături de apă ce plutesc în aer. Se cuvine o corectură: sunt mici picături de necazuri care, adunate peste noi, formează marile necazuri din viaţă şi spuma de la malurile traiului, care se transformă în nimic!