Pentru un pumn de dolari
Tableta a… politică
Pentru un pumn de dolari
de Mihai Râmniceanu
Despre ce se tot întâmplă între politicienii noştri n-are rost să mai vorbim: procese, sume serioase, care înseamnă plata unor daune de toate felurile, fuga după capital de imagine, apariţii tv, nenumărate, pentru ca nu cumva să-i uităm când vom da cu ştampila, comunicate de presă de toate felurile, în care nu se uită a fi arătaţi cu degetul vinovaţii…
Vreme şi vremuri, dar cine mai rezistă la toate acestea, pe cine mai interesează viaţa lor, dacă viaţa noastră este cum este, dacă ei se îngrădesc de legi, care sunt ca nişte haine protectoare, prin care „glonţul” celor care vor să-i acuze nu pătrunde!
În schimb, pe tinerii care sunt plecaţi pe fronturi de luptă în lume, deseori, moartea îi loveşte fără cruţare. Din nou, ieri, 12 martie, trei soldaţi români au fost „eroii” unui accident ca multe altele, în Afganistan. Doi caporali şi un plutonier, aflaţi în misiune de patrulare la Kandahar, în timp ce se deplasau cu un amfibiu blindat, au trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. Starea lor de sănătate era, ieri, stabilă…
În ultimii 15 ani şi, mai ales, după 2006, au fost zece pierderi de vieţi omeneşti şi numeroşi răniţi din rândul tinerilor militari aflaţi în Afganistan, în Bosnia, în Kosovo, în Angola… Pentru ce? Pentru un pumn de dolari, pentru o viaţă mai bună, pentru terminarea casei începută cine ştie când, pentru un altfel de viitor al copiilor lor, pentru salvarea unui bolnav din familie, pentru ieşirea din nenorocita de sărăcie cu care ne „lăudăm” de ani de zile, timp în care continuă corespondenţa între Cotroceni şi Victoria, ambele părţi alergând după necesarul capital politic.
Pentru plecarea pe fronturile de luptă a ostaşilor români este o serioasă „competiţie”, o vădită concurenţă, pentru că diurna este de 2500 – 3000 de dolari. Viaţa ameninţată de moarte pentru un pumn de dolari! Nu se poate sta decât 6-12 luni. Rotaţia se face la şase luni, de obicei, şi informaţiile spun că o dată pe lună, ostaşii primesc pachete de la un Hercules uriaş care vine din ţară, şi tot ce au nevoie. Iată, însă, că aşa cum a fost ieri, ei mai primesc şi câte o explozie, răni mai mult sau mai puţin grave sau lasă îndoliate familiile… Una din cauzele acestor accidente sau distrugeri de vieţi se află în echipamentele slabe, foarte slabe, faţă de celelalte armate, faţă de ceilalţi militari, în lipsa fondurilor ca acestea să devină mai performante…
Câte familii sunt la ora aceasta cu sufletul la gură şi numără zilele de distanţă dintre ei şi soţii, copii, rudele lor? Avem peste 1600 de români pe teatrele de luptă din Irak şi Afganistan şi dacă unul din ei nu ştie a-şi interpreta bine „rolul” iese din distribuţie…
Cei trei militari deveniţi victimele accidentului de ieri sunt din detaşamentul 300 infanterie „Sfântul Andrei”, din Afganistan, cum spuneam. De data aceasta, Sfântul Andrei, ocrotitorul României, i-a salvat…
Şi în ţară avem mulţi oameni, peste 2000, care aşteaptă viaţă prin înlocuirea unor organe. Se vorbeşte despre o lege care ar putea veni în salvarea acestora: cine n-a refuzat în timpul vieţii donarea de organe este considerat, la deces, un posibil donator… Comentaţi cum doriţi!
