Cetăţeanul Isărescu, deghizat în Cuza, umilit de funcţionara de la ghişeu 

• Birocraţie Guvernatorul BNR, faţă cu economia reală

Cetăţeanul Isărescu, deghizat în Cuza, umilit de funcţionara de la ghişeu

De ce românii îi urăsc pe funcţionarii publici: pentru că sentimentul e reciproc. Gândul vă prezintă ultima experienţă în economia reală a guvernatorului BNR, dar şi extrase din uluitorul raport semestrial al Autorităţii Naţionale a Funcţionarilor Publici

Cetăţeanul Isărescu este un mic om de afaceri, are probleme când merge să-şi plătească taxele şi îşi face griji în privinţa pensiei. În rolul de „simplu cetăţean”, guvernatorul BNR are experienţe traumatizante. Acum o săptămână, aflat într-o vizită la Craiova, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, s-a întâlnit cu oamenii de afaceri locali, cărora le-a povestit cum s-a deghizat „precum Cuza” şi a fost umilit la ghişee de funcţionare.

„Le-am întrebat: ce faceţi acolo? Şi mi-au răspuns: Da’ ce te interesează pe dumneata? Uite că mă interesează!” a povestit guvernatorul. Isărescu s-a arătat foarte nemulţumit de faptul că un producător de vin trebuie declare cantitatea de vin produsă pe soiuri. „La ce le-o trebui nu ştiu. Ca şi cum, dacă se introduce acciza, va fi una diferită pe soiuri de vin. Dacă asta nu e birocraţie, nu ştiu cum să o numesc”. Isărescu este un producător de vinuri recunoscut în branşă, iar vinurile sale produse la Drăgăşani, din soiul Crâmpoşie, sunt cerute de restaurantele scumpe.

În Bucureşti, singurul hotel care distribuie vinul cu eticheta „Casa Isărescu” este Plaza Hotel. Recent, şeful băncii centrale a povestit pentru Gândul ce condiţii a impus restaurantului: „Le-am zis să nu-l expună. Şi să îl servească rece i-am rugat, aşa cum scrie pe etichetă”. Vinul produs de guvernatorul BNR mai poate fi degustat şi la Arte & Vino, o sticlă putând fi cumpărată cu preţuri cuprinse între 30 şi 85 de lei.

În aceeaşi haină de „simplu cetăţean”, Isărescu spune că îşi face griji pentru pensia pe care o va primi în momentul în care se va retrage din activitate, mai ales că România nu are un sistem prin care pensionarii să îşi ia pensia din contribuţiile lor. „O generaţie plăteşte pensia altei generaţii, şi atunci trebuie să te preocupi în primul rând să existe locuri de muncă (…) Şi eu, care mă apropii de pensie, sunt îngrijorat dacă văd că, de exemplu, vorbind metaforic, copiii mei nu vor mai avea de lucru cum trebuie în România, că nu au cum să îmi plătească pensia”, a spus ieri guvernatorul BNR, cu ocazia unui seminar pe teme economice.

Doar un român din 200 le-ar da lefuri mai mari funcţionarilor

Experienţa lui Mugur Isărescu în faţa ghişeului aduce în discuţie o problemă de sistem a societăţii româneşti. Relaţia dintre funcţionari şi cetăţeni este una de ură reciprocă: o spun cel mai sec ultimele sondaje. 40 dintr-o sută de români consideră că, dintre bugetari, medicii ar trebui să fie în fruntea grilei de salarizare şi doar un român din 200 le-ar da lefurile cele mai generoase funcţionarilor publici din ministere. Ceva mai bine văzuţi sunt funcţionarii publici din primării, cu un vot dintr-o sută. Aşa relevă un recent sondaj realizat de site-ul de recrutare myjob.ro, la care au participat peste 6.500 de repondenţi. Poziţionarea funcţionarilor publici în coada grilei de salarizare este cel mai direct răspuns la întrebarea „Sunteţi mulţumit de felul în care sunteţi tratat la ghişeu?”

Codul degeaba: nimeni nu-l respectă

Există un Cod de conduită a funcţionarilor publici, aprobat prin lege, la începutul lui 2004. Există degeaba, după cum recunoaşte şi Vasile Marica, liderul SedLex – Alianţă sindicală a funcţionarilor publici. „Avem o grămadă de legi, problema e că nu se respectă, iar respectarea legilor ţine de educaţie, nu de ştiu eu ce măsuri punitive. E greu să controlezi felul în care se respectă Codul de conduită.

Nu crede nimeni în aşa ceva. Ce faci? Angajezi o armată de supraveghere pentru atâţia funcţionari publici? Aşa, aş putea zice că e nevoie de un cod al cetăţeanului, care să interzică scuipatul pe jos” Codul de conduită a funcţionarilor publici este vag în multe privinţe, implicit în formularea sancţiunilor care s-ar aplica celor care îl încalcă. Iar acest fapt se vede din rezultate.

260 de sancţiuni în 6 luni, jumătate mustrări, jumătate contestate cu succes

Conform ultimului raport semestrial al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP), în primele 6 luni din 2009, comisiile de disciplină instituite la nivelul autorităţilor publice au aplicat doar 260 de sancţiuni, dintre care mai bine de jumătate (143) sunt mustrări scrise şi numai 15 destituiri. Statistica arată că aproximativ jumătate dintre cei vizaţi contestă în instanţă sancţiunea şi marea majoritate (10 din 11) au câştig de cauză.

Deşi se recunoaşte că mare parte a reclamaţiilor primite de autorităţile publice vizează comportamentul inadecvat al funcţionarilor în relaţia cu cetăţenii, nici măcar una dintre sancţiuni nu se referă la acest aspect, ci la altele, ţinând de „bucătăria internă” a unităţii respective: obligaţia de a îndeplini îndatoririle de serviciu la termenele stabilite; obligaţia de a fi prezent la serviciu în timpul programului de lucru etc.

Teoria chibritului…de conduită etică

În aceste condiţii, autorii nenominalizaţi ai raportului ANFP îşi permit să filosofeze pe seama condiţiei ingrate a funcţionarului public din România, prigonit prin „politici etice punitive”, spre deosebire de funcţionarul public occidental, căruia i se oferă condiţii mai bune de muncă pentru a performa.

„De asemenea, în majoritatea statelor, leadership-ul politic oferă exemplul personal de conduită funcţionarilor publici”, mai punctează documentul ANFP. Ca să se dea consistenţă raportului altfel subţire în date concrete, filosofia condiţiei funcţionarului public este însoţită şi de o radiografie a corectitudinii în exprimare atunci când se vorbeşte de cei chemaţi să aplice legea: „Din punct de vedere terminologic, termenul utilizat în Codul de conduită a funcţionarilor publici, respectiv cel de „funcţionar public cu atribuţii de consiliere etică şi respectarea normelor de conduită”, deşi corect, este prea lung pentru a fi utilizat în mod curent.

Termenul utilizat în Ordinul nr. 4500/2008 al Preşedintelui ANFP, respectiv cel de „consilier etic” nu este adecvat din punct de vedere al sensului. Termenul propus a fi utilizat este: „consilier de etică”, definit ca funcţionar public desemnat pentru consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită. Termenul de consilier de etică nu trebuie înţeles ca denumind o funcţie publică, ci ca set de atribuţii specifice – de consiliere etică şi conexe consilierii etice – pe care funcţionarul public desemnat le îndeplineşte”. În final, autorii raportului fac şi o mică descoperire: „A fost identificată următoarea problemă – comunicarea dintre funcţionarii publici şi beneficiarii serviciului public nu este eficientă”. (www.gandul.info)

Verificări la Administraţia Financiară Drăgăşani

Ca urmare a acestui articol am luat legătura cu purtătorul de cuvânt de la Direcţia Finanţelor Publice Vâlcea, Iulian Popescu, pentru a a afla dacă guvernatorul Mugur Isărescu a fost la Vâlcea să plătească acele taxe, mai precis dacă producătorii de vin din judeţ depun declaraţii privitoare la cantitatea de vin produsă pe soiuri la DFP Vâlcea. Chiar dacă ne-a răspuns relativ ţâfnos în primă fază, omul de la Finanţe a revenit cu telefonul şi ne-a precizat că declaraţia respectivă nu trebuie depusă la DFP Vâlcea, ci la altă instituţie. Totuşi, din dispoziţia directorului general, Gheorghe Gogârnoiu, au fost demarate verificări la Administraţia Financiară Drăgăşani pentru a se stabili dacă guvernatorul a avut de-a face cu funcţionarii de la această instituţie