La Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea 

• La Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea,

„Tango”, un spectacol excepţional, comic, tragic, jucat la o intesitate rar întâlnită

La sfârşitul săptămânii trecute, Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea a prezentat premiera piesei „Tango” de Slawomir Mrozek, în regia lui Vadas Laszlo şi scenografia lui Albert Alpar. Un spectacol excepţional, comic, tragic, jucat la o intesitate rar întâlnită. Actorii care au dat viaţă personajelor au fost: Alex Calangiu (Artur), Ada Ştef (Eleonora), Romul Moruţan (Stomil), Daniela Ionescu (Eugenia), Doru Zamfirescu (Eugeniusz), Radu Constantinov (Edek), Maria Salcă (Ala).

„Tango” este cea mai cunoscută piesă a lui Mrozek şi primul succes internaţional important al dramaturgului, în care este prezentată viaţa unei familii. Lupta pentru autoritate din sânul acesteia se poate amplifica şi se poate muta în societate. Fiul, Arthur, considerat inofensiv de către membrii familiei, ajunge „să revoluţioneze” prin ordine, răsturnând ceea ce membrii familiei consideră a fi normalitate şi blazare. Reminiscenţele unor timpuri de mult trecute se găsesc în acest spaţiu în care trăieşte familia lui Arthur.

Obiecte vechi, care amintesc de trecut, se amestecă cu existenţa cotidiană. Pentru Stomil, arta şi experimentele teatrale reprezintă un mijloc laş de a se sustrage de la îndatoririle de cap al familiei. Ce contează că soţia Eleonora îl înşeală cu Edek, un personaj cât se poate de „interesant”, în viziunea celor doi soţi. Libertate şi răzvrătire. Nevoie de ordine, iată ce îşi doreşte Arthur. Însă depinde cine şi cum pune în aplicare aceste deziderate. Ala, verişoara lui Arthur, este singurul personaj care, fără să-şi propună acest lucru, creează ordine prin modul ei lucid de a spune lucrurile.

Moartea bunicii Eugenia îi iasă indiferenţi pe membrii familiei care încearcă, individual, să se disculpe. Unchiul Eugen şi dorinţa lui de a servi autoritatea întruchipată de Arthur constituie o surpriză pentru membrii întregii familii. Însă, în final, el este cel deplânge soarta nepotului său, înlocuit brutal de cel care reprezintă forţa brută, Edek. „Tango” este considerat dansul pasiunii, însă un dans în care, odată intrat, nu mai poţi da înapoi.

Iată ce spune regizorul Vadas Laszlo despre această piesă: „Mi se pare o piesă absolut superbă, comică, tragică, cum este şi viaţa, cu toate chinurile sale. În acelaşi timp, este şi foarte actuală. Este vorba de lumea în care trăim, în care sentimentele nu mai înseamnă aproape nimic şi despre ceea ce înseamnă supravieţuitorul. Niciodată nu supravieţuieşte cel mai puternic sau cei mai tare, ci cel mai adaptabil”. (P.C.)