România haosului
România haosului
Tiberiu Pîrnău
Dacă ar fi acum lângă mine un politician l-aş scuipa direct între ochi şi i-aş trage şi o scatoalca după ceafă. Dar nu, acesta este un imbold pe care mi-l reprim. Din pricină de educaţie. Din cauză de bun simţ. Dar exact aşa ar merita să fie trataţi toţi polticienii, care de-a lungul ultimilor ani s-au succedat la putere în ţărişoara aceasta stoarsă de vlagă. Au fost toţi la cârma ei: şi pesedişti, şi liberali, şi ţărănişti şi pedelişti şi udemerişti. Toţi o apă şi-un pământ! Fără deosebire! I-aş băga, vorba lui Eminescu, în două temniţi largi şi le-aş da foc. Să dispară! Ei şi neam din neamul lor, că ne-au nenorocit ţara! Au supt, au căpuşat, ne-au furat întreprinderile, ne-au vândut viitorul.
Ne-au făcut sclavi la FMI, la Uniunea Europeană, la Banca Mondială, la toate structurile acestea conduse de masoni lacomi şi nemiloşi. Nişte asasini economici! Iar noi, cei care i-am votat, să ne punem în faţa oglinzii şi să ne dăm palme sau să ne dăm cu capul de toţi pereţii, pe care-i întâlnim în cale. Îmi doresc să nu mai fim conduşi de români. Pentru că românii, iată, unde ne-au adus: la sapă de lemn, la faliment, la sărăcie lucie. Nu vor mai avea bieţii noştri părinţi şi bunici nici după ce să bea apă. Acesta este scenariul ocultei internaţionale. Şi acum este doar începutul nebuniei: greve peste greve, bătăi în stradă, lupte corp la corp cu forţele de ordine, victime colaterale. Un haos în toată ţara. Măsurile de austeritate socială vor crea în România o stare de debandadă socială, dar şi economică. Cine va mai veni să investească în ţara noastră în noile condiţii? Nimeni!
Nici un român nu va renunţa de bună voie la 15 sau 25 la sută din pensie sau salariu. Nici măcar unul. Vor ieşi cu toţii în stradă, să strige, să-şi ceară drepturile, să protesteze. Ţara va fi paralizată. Ceea ce s-a întâmplat în Grecia este doar începutul sfârşitului unui sistem economic european – capitalist, de tip extremist, din ce în ce mai putred. Aşadar, îmi doresc să ne conducă un străin: un japonez, un chinez, un norvegian. Să nu fie român. Îmi doresc să avem un guvern format din străini, din specialişti. Doar ei ne-ar mai salva. Pentru că eu nu mai am încredere în Emil Boc, nici în Traian Băsescu, ca să nu mai vorbesc de păpuşa masculină Crin Antonescu sau de imberbul din ce în ce mai nesimţit Victor Ponta. Nu am încredere în ei, în politicienii români!
Poate să aibă poporul român garanţia că după ce va strânge cureaua o jumătate de an, un an sau doi, situaţia economică se va îmbunătăţi? Categoric – NU! Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul a zeci de ani de nemuncă, de lenevie plătită de stat. Da, politicienii au încurajat nemunca pentru voturi, prin măsuri sociale dintre cele mai ciudate: venit minim garantat, ajutoare sociale de tot felul, subvenţii peste subvenţii, pensii anticipate etc. Suntem poporul cu cei mai mulţi asistaţi sociali: peste 6 milioane de oameni, care primesc bani de la stat plus sutele de mii de funcţionari publici, care se calcă pe picioare prin instituţiile publice.
Cine îi ţinea în spate pe aceşti asistaţi: cei trei milioane de români, angajaţi la firme private, care muncesc cu-adevărat şi cotizează impozite peste impozite la bugetul de stat. Acest sistem nu avea cum să mai funcţioneze. A explodat, a sărit în aer! Viitorul nostru, ca popor, este unul sumbru dacă nu ne deşteptăm, dacă nu muncim mai mult şi dacă nu mai întindem mâna spre statul din ce în ce mai anemic. Să punem mâna să muncim, să fim eficienţi economic şi după aceea să fim atenţi când votăm…
