Cine ridică sabia, de sabie va pieri!
Cine ridică sabia, de sabie va pieri!
Cristian Cumpănaşu
Dintotdeauna marile conflicte mondiale sau regionale au fost precedate de ample acţiuni pacifiste. Astăzi, parcă mai mult decât oricând, se discută de pace şi diplomaţie, deşi premizele izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial sunt parcă trase la indigo. Se ştie că la sfârşitul Primului Razboi Mondial, în data de 4 iunie 1920, s-a semnat Tratatul de la Trianon prin care Ungaria (ce făcea parte din Imperiul Austriac) pierdea în mod just 37% din teritoriu şi 35% din populaţie. Legitim din punct de vedere istoric teritoriile cu populaţie maghiară reveneau ţărilor de drept: României, viitoarei Iugoslavii, Cehiei, Slovaciei şi chiar Austriei. Din momentul semnării acestui tratat şi până în prezent “vitejii” unguri l-au considerat un “diktat” şi o umilire naţională.
Nu vreau să reamintesc crimele şi modul lor de comportament pe timpul ocupării teritoriilor româneşti, deoarece sunt destul de cunoscute faptele şi evenimentele. Pe fondul democraţiei de import, sub oblăduirea nostalgicilor naţionalişti şi ai fostului imperiu Austro-Ungar, în primăvara acestui an în Ungaria alegerile au fost câştigate de partidul FIDESZ, partid de dreapta şi chiar de extremă dreapta. Nici una nici alta, aceşti revanşarzi şi extremisti şi-au propus “repararea acestei nedreptăţi istorice” si pe 26 mai anul acesta au dat o lege prin care se permite minorităţilor maghiare aflate pe teritoriul altor state să obţina imediat dubla cetăţenie, adică şi cea maghiară.
Politicienii noştri de aur în concubinaj cu U.D.M.R.-ul, la a căror mână se află în prezent, au trecut sub tăcere o astfel de jignire naţională. A protestat însă premierul slovac Fico Robert, care i-a numit cu curaj pe unguri exportatori de “pestă brună”. Tăcerea aceasta complicitară a politicienilor de aur ai României devine jenantă, dar o găsesc pe deplin justificată. Ştiţi dumneavoastră ce a fost vineri, 4 iunie la Versailles? Ce mai vuiet, ce mai geamăt(unguresc!) se înţelege… N-au lipsit nici ungurii nostri, care au mâncat şi încă mânancă pâine românescă. Astfel, din judeţele Covasna, Harghita, Mureş, au plecat câteva autocare “bine” încărcate cu protestatari împotriva deciziilor Tratatului de la Trianon şi implicit împotriva integrităţii teritoriale a României. “Normal”, consulul ambasadei Ungariei la Paris nici nu şi-a facut simţită prezenţa, preşedintele Franţei (cu nume unguresc!) a tăcut mâlc, iar ungurii au demonstrat “pacifist”.
Vis-a-vis de această acţiune internaţională, politicienii vânduţi ai României (şi aşa deposedată de teritoriile moldoveneşti) nu au luat nici o poziţie. S.R.I. se pare că s-a îmbolnăvit de orbul găinilor şi majoritatea jurnaliştilor au trecut cu vederea aceste lucruri. PDL-ul, P.S.D-ul , P.N.L.-ul tac. Le-a “zburat” patriotismul. Tăcerea “mieilor” a fost condiţionata de “concubinajul” lor în Parlament cu “tovarăşii” de la U.D.M.R., care sunt sigur ca au fost la curent cu desfasurarea acestor evenimente. Mi-e greu să cred că peste 500 de maghiari din România au plecat în “pelerinaj” în Franta fără ştirea UDMR-ului. Nu vreau să fiu patetic, dar mă intreb unde sunt adevăraţii bărbaţi ai României?
Şi mă mai întreb dacă românii sunt conştienţi de pericolul ce-l reprezintă aceste acţiuni revanşarde. Dar acesta este numai începutul evenimentelor ce vor veni în România, deoarece actuala clasă politică este incapabilă de a gestiona evenimentele interne. Oare politicienii de paie cu iz de mucegai în izmene ar putea să ia poziţie împotriva unor astfel de cazuri internaţionale? Ar fi însă fără îndoială criticaţi de mai marii lor bildenbegi şi masoni, precum că au “obstrucţionat” o demonstraţie internaţională de tip pacifist, uitând că Europa unită nu este altceva decât o grămadă de interese economice asezată pe butoiul de pulbere care se cheamă Balcani.
Sper să nu fie aşa, dar ungurii prin acţiunile lor sunt fitilul, riscând prin aceasta să se autodesfiinţeze ca naţiune. Nu sunt singurul caz în lume de naţiune sinucigaţă. Şi Biblia spune că “cine ridică sabia de sabie va pieri!” Personal cred că sunt inconştienţi. Dar noi, românii, suntem un paradox: România are trupe în Afghanistan şi a devenit “exportator de democraţie” deşi nu este în stare să ia poziţie fermăimpotriva acestor revanşarzi. Să nu uite ungurii că în 1918, cel care urma să devină mareşalul României ( Ion Antonescu) i-a mânat din urmă ca pe o turmă până la porţile Budapestei cu doar câţiva ostaşi romani, iar în 1944-1945 i-am “bătut măr”. Şi să nu uite nici că istoria se repetă, si de această dată nu-i va scăpa nici papalitatea şi nici alt “imperiu”, deoarece dacă va fi nevoie, pot garanta că ajungem la Buda-Pesta numai cu pensionarii militari. E puţin dar sigur, pentru că oricum politicienii actuali nu mai au “sânge”.
