România de azi prin ochii unui tânăr 

• Declaraţie politică

„România de azi prin ochii unui tânăr”

    
Doresc ca prima mea declaraţie politică din această sesiune parlamentară să înfăţişeze perspectiva unei categorii adeseori invocată în mediul politic, dar rareori cu adevărat ascultată: tânăra generaţie. Vara aceasta, am fost destinatarul unui pasionant manifest de la un student care a dorit să rămână anonim, având ca subiect percepţia străinilor despre România zilelor noastre.

Dau citire câtorva paragrafe din scrisoarea lui:

Amintesc din ultimele titluri de ştiri despre români furnizate de presa autohtonă: “copiii români, cerşetori, au invadat Londra…”; „un român a călătorit pe roata avionului de la Viena la Londra…”; „ un român a violat o fetiţă de 10 ani la Roma…”. Aş putea continua, acoperind cu subiecte similare petrecute în ultima lună câteva pagini, toate ilustrând o imagine tragică (uneori şi comică), plină de dispreţ şi dezaprobare. „Românul” a devenit un invadator modern, care rescrie istoria izvorâtă din „porţile Orientului”: după transformarea societăţii româneşti sub jugul comunist, fundamentat pe ideologia inventării unui om nou prin uciderea celui vechi, perioada tranziţiei a găsit România fără repere, fără nădejde, fără elite. S-a „făurit” o pseudo-democraţie în care s-au format clase sociale noi, cu discrepanţe majore între cei săraci şi cei bogaţi. Marea moştenire comunistă nu a fost una materială, cuantificabilă în fabrici, uzine ori înteprinderi, ci una psihologică, observabilă cu uşurinţă la nivel comportamental – lipsa demnităţii.

Suntem susceptibili la orice compromis, oricât de mare, oriunde. Cei care au călătorit în ţările unde conaţionalii noştri muncesc, dar şi fură, violează, cerşesc etc. pot relata cu uşurinţă că deseori atitudinea de repulsie faţă de aceştia devine comună tuturor „românilor”. Astfel, România desenată de străini pare lipsită de farmec, dominată de atrocităţi, imbecili, hoţi, cu o generaţie educată în tranziţie compromisă total. Cred cu tărie că aceştia trăiesc în înşelare; ataşez balanţei ce judecă evenimentele arătate anterior – cercetătorii români, medicii, asistenţii, inginerii şi alţi specialişti, dar mai ales studenţii care au tăria să se întoarcă „acasă” după experienţa petrecută şi să împărtăşească sistemului tot ce au acumulat.
În pofida imaginii dramatice conturate per total, am remarcat cu încântare nota optimistă din final. Există aşadar speranţă, lucruri şi oameni minunaţi de care tinerii românii pot şi, mai important, aleg să se agaţe.

Ca să închei, nu pot să nu trasez o paralelă cu situaţia politică, economică şi socială în care ţara noastră se găseşte astăzi. Deşi avem un guvern căruia nimeni nu-i mai poate găsi vreo calitate, românii încă speră la o schimbare în bine. Doresc cu tărie ca această schimbare să apară neîntârziat, iar Partidul Naţional Liberal va depune toate eforturile necesare pentru ca începând cu această toamnă speranţa să înflorească în casele conaţionalilor noştri de pretutindeni şi de toate vârstele.

Emilian Frâncu
Senator de Vâlcea