Profesorul Ion Soare, între impostură şi adevăr 

„Descoperirea“ secolului de la Titeşti

Profesorul Ion Soare, între impostură şi adevăr  

Anda Vlad

Anunţul făcut de curând de câteva canale media localeşi nu numai, potrivit căruia la Titeşti s-ar fi descoperit de către o echipă de istorici formată din prof. dr. Ion Soare, prof. dr. Sorin Oane şi  prof. dr. Liliana Beu mormântul cneazului Mislav, tatăl lui Seneslau, descoperire catalogată ca fiind una dintre cele mai importante l-a determinat pe cercetătorul vâlcean Marian Pătraşcu să facă o serie de precizări extrem de importante. „Cu toate că îi stimez foarte mult pe aceşti oameni, până la a înghiţi impostura domniilor lor, de a se da mari descoperitori de istorie este o cale lungă.

Vreau să văd atitudinea lor faţă de mine după ce am spus aceste lucruri”, declară Marian Pătraşcu. Acesta spune că, în anul 1972, pe 27 decembrie, a pornit pe Pârâul Posăzii, împreună cu Dem Moţoc şi cu Doru Moţoc, loc unde au găsit o mulţime de fragmente de piatră spartă, care aveau săpate pe ele inscripţii cu litere chirilice. Marian Pătraşcu menţionează că, în aceeaşi zi, a aflat de la Dem Moţoc de un loc din Dosul Dealului unde se află o movilă de pământ şi, alături, o piatră mare, inscripţionată, ceea ce, după părerea acestuia putea să fie mormântul unui mare conducător din vechime. „Toţi localnicii cunoşteau locul acela.

Muzeul Judeţean de Istorie ştia încă de pe atunci de acest loc, precum şi despre mulţimea de pietre inscripţionate care se găseau din belşug în zonă, în special pe Valea Băiaşului. Una dintre ele se poate vedea şi astăzi la intrarea în cimitirul din Băiaş şi alta în cimitirul din Poiana, aceasta din urmă fiind protejată de un pavilion amenajat de săteni”, precizează Marian Pătraşcu. Doru Moţoc, într-un studiu publicat în acelaşi an, 1972 (Unde s-a semnat actul de naştere al Ţării Româneşti, în ,,File vâlcene”, Societatea ,,Prietenii Muzeului Bălcescu”, 1972, pag. 85-106), arată că o parte din inscripţia în slavona veche de pe piatra din cimitirul satului Băiaş s-a tradus prin ,,… aici…. şi al Fiului şi al Sfântului Duh….”.

„Astăzi inscripţia este imposibil de a mai fi descifrată, iar mulţimea de alte pietre inscripţionate din zonă a ajuns în fundaţiile caselor sătenilor. Coincidenţă sau nu, domnul Soare afirmă astăzi că prima linie de pe piatra din Dosul Dealului s-ar traduce astfel: ,,prin mila Domnului…”; a doua linie s-ar traduce prin: ,,a decedat” (pristăvit)”, adaugă Marian Pătraşcu. Acesta consideră că anunţul „descoperirii”  făcut de curând de cei trei profesori vine ca o „contră” la expediţia organizată în luna august în zonă de o serie de oameni de ştiinţă, care au avut ca scop stabilirea exactă a locului în care s-a dat celebra Bătălie de la Posada.

La simpozionul care a încheiat cercetarea de teren, organizată în perioada 2-9 august în Ţara Loviştei, de Eugen Petrescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale ,,Cultul Eroilor” – filiala judeţeană Vâlcea, profesorul Petre Gheorghe a arătat, între altele, că este foarte probabil ca toposul din Dosul Dealului în Titeşti, cu movila şi piatra inscripţionată să fie un mormânt voievodal. Petre Gheorghe a mai adăugat că acolo trebuie să se deschidă un şantier arheologic, pentru a cerceta în amănunt zona după toate regulile ştiinţelor arheologice.

„De bună credinţă fiind, Eugen Petrescu, întâlnindu-se separat cu domnii Ion Soare şi Sorin Oane, le-a povestit cu lux de amănunte cum a decurs cercetarea de teren în Ţara Loviştei şi până spre Curtea de Argeş, inclusiv amănunte despre movila şi piatra inscripţionată din Dosul Dealului. Cei doi domni au dat iute fuga la d-ra Liliana Beu de la Muzeul Judeţean de Istorie Vâlcea şi toţi trei au picat pe capul lui Telu Popescu din Titeşti, duminică 5 septembrie a. c., cerându-i să-i ducă în… Dosul Dealului, ceea ce el a şi executat îndată, tot de bună credinţă fiind! Şi uite-aşa cei trei au făcut ,,marea descoperire”!“, încheie Marian Pătraşcu.   
    
Marian Pătraşcu este un cunoscut cercetător chimist, cercetător istoric, scriitor, publicist; autor a 16 lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate, 20 de brevete de invenţie, 66 de comunicări ştiinţifice şi 198 de lucrări tehnic. Acesta a publicat peste 80 de articole, studii şi texte literare în presa locală şi în reviste de cultură şi a susţinut numeroase comunicări şi conferinţe la diverse manifestări culturale.

Este autor a patru volume publicate la diferite edituri (o monografie, două volume de proză şi o antologie publicistică) şi este membru şi membru fondator al unor societăţi şi asociaţii culturale şi profesionale, printre care şi Asociaţia Pons Vetus pentru Dezvoltarea Ţării Loviştei – vicepreşedinte, Societatea Culturală Anton Pann din Râmnicu Vâlcea – vicepreşedinte, Forumul Cultural al Râmnicului, Asociaţia Seniorilor din Învăţământ, Cultură şi Ştiinţă din Râmnicu Vâlcea, redactor-şef adjunct al revistei Forum V a Forumului Cultural al Râmnicului şi redactor al revistei Povestea vorbei a Societăţii Culturale Anton Pann.