Cele 365 de lupte din viaţa mea 

Cele 365 de lupte din viaţa mea

Tiberiu Pîrnău

A mai trecut un an peste noi. Un an greu, cu-adevărat de criză. Am resimţit din plin toate greutăţile acestui 2010. Financiare şi morale. Eu, ca jurnalist, ca editor de presă, mă simt mai obosit ca niciodată, mai tracasat, mai stresat. în fiecare zi a anului 2010 am dus câte o luptă, cu sistemul ticăloşit, cu politicienii veroşi, cu oameni de afaceri inculţi, dar cu personalităţi obeze şi cu orizont cultural îngust, cu Finanţele Publice (această formulare impersonală a început să ne cotropească vieţile, să ne stoarcă fără milă, să ne toace milimetru cu milimetru vlaga afacerilor noastre din ce în ce mai năpăstuite), cu guvernanţii incompetenţi, cu un primar arogant şi iubitor de manele, cu un viceprimar agramat, cu consilieri locali şi judeţeni – marionete ale partidelor, cu un director de pe platforma chimică, lacom din cale afară care a devenit miliardar în euro (nu exagerez cu nimic!) din “salariu” de director la o companie a statului român şi aşa mai departe. O frază lungă cât un năduf vărsat cu foc!

Vă puteţi imagina 365 de lupte zilnice? Cu siguranţă că da pentru că trăim cu toţii sub aceeaşi povară. A fost un an halucinant, un an al haosului economic, un an în care ne-am afundat şi mai mult în falimentul nostru ca ţară. De felul meu sunt un ins optimist, dar nu am cum să nu recunosc evidenţa. Poporul român trăieşte acum aceeaşi soartă ca a lui Ioan Vodă cel Cumplit, legat de către turci de cozile unor cămile, care i-au despicat trupul în mai multe bucăţi. Cămilele poartă acum haine de firmă, se îmbracă la Paris sau la Roma şi poartă nume precum: Jeffrey Franks (reprezentantul FMI), Emil Boc (şi gaşca sa hulpavă portocalie), Traian Băsescu (“personalitate” care nu necesită prezentare, voi lăsa doar un spaţiu gol unde fiecare cititor să-i atribuie câte un “epitet”…………………….).

Trist este că dincolo de acest deşert nu se zăreşte oaza bunăstării, ci doar imensitatea aceluiaşi pustiu. Politicieni precum Crin Antonescu – PNL sau Victor Ponta – PSD se încadrează în aceeaşi clasă politică mediocră, care promovează interese meschine de grup, mai bine spus de haită. Ei nu latră acum decât pentru a ajunge cât mai repede la ciolan. Odată ajunşi sus, la guvernare, vor adopta aceleaşi “metode”.

E trist, dar trebuie să fim realişti, să nu ne mai minţim singuri, de la un an la altul, de la o guvernare la alta. Doar aşa vom fi mai puternici. Poate că ar fi mai bună o dictatură, poate ar fi mai bun un comunism, ca acela din China, poate că ar fi mai bine să reinstaurăm monarhia, poate ne-ar trebui nişte miniştri străini, nemţi sau japonezi, să-i importăm şi să le dăm mână liberă să ne guverneze vreo 100 de ani. Orice formă de guvernare, alta decât cea de acum (cu aceşti oameni politici din toate partidele care ne bântuie viaţa de vreo două decenii), ar fi mai bună. Nu mă îndoiesc! în rest, să-auzim de mai bine în anul 2011, să fim mai buni, mai drepţi, mai raţionali!

Le doresc cititorilor “Ziarului de Vâlcea” ceea ce-mi doresc mie şi familiei mele: Sănătate, bucurii alături de cei dragi şi “La mulţi ani!”