De trei ani, o mamă din Vâlcea este împiedicată să-şi vadă fetiţa 

De trei ani, o mamă din Vâlcea este împiedicată să-şi vadă fetiţa

Cunoscută ca fiind o alianţă care îi apără pe bărbaţii discriminaţi, Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor TATA a organizat marţi, 22 martie o conferinţă în cadrul căreia a prezentat un caz cutremurător: o mamă din Râmnicu Vâlcea, Ana Ristea este împiedicată de mai bine de trei ani să-şi vadă fiica chiar de fostul ei soţ, care o abuza frecvent în timpul căsătoriei.

Maltratare în familie

Ana Ristea s-a plâns de faptul că era frecvent bătută în timpul căsătoriei, iar, după ce a iniţiat procesul de divorţ s-a trezit că deja fusese adoptată o hotărâre de divorţ fără ştirea sa, în două luni. „În plină şedinţă de divorţ am aflat că eu eram deja divorţată în alt doar. Eu am rămas uimită şi am întrebat ce s-a întâmplat cui copilul, cu fetiţa mea. Am făcut nenumărate demersuri timp de trei ani, din care să se înţeleagă că eu sunt mama copilului”. În cel mai scurt timp, Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului va efectua propria anchetă în acest caz. Ana Ristea este ţinută cu forţa departe de fetiţa sa, Maria Yvette (6 ani) şi cere ajutorul DGASPC Vâlcea, Preşedintelui României, Avocatului Poporului, Alianţei T.A.T.A. şi justiţiei.

Potrivit conducerii asociaţiei, mama a cerut de nenumărate rânduri ajutorul asociaţiei, pentru a se reuni cu fiica sa. „Ea nu a fost găsită vinovată că şi-ar fi maltratat copilul, dar este forţată de tată să convingă autorităţile de trei ani că ar trebui protejată atât copila, cât şi relaţia mamă-copil de cei care sunt chemaţi să apere integritatea copilului. Alianţa TATA a salutat intervenţia Direcţiei pentru Protecţia Copilului, care a încercat de multe ori să îl convingă pe tatăl copilului că dezvoltarea normală a acestuia necesită altceva”, a apreciat preşedintele asociaţiei, Bogdan Drăghici. În raportul întocmit de DGASPC Vâlcea se menţionează că menţinerea echilibrului emoţional al fetiţei se realizează şi prin respectarea programului de vizită din partea mamei.

Prima mamă apărată de TATA

Alianta Antidiscriminare T.A.T.A. apară în premieră o mamă şi salută intervenţia conducerii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea, care a decis, prin directorul general Nicolae Badea să protejeze copilul şi să vină ca intervenientă în interesul minorei în dosarele civile aflate pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în care mama cere ca justiţia din Vâlcea să-i protejeze atât copilul, dar şi legătura mamă-fiică. Dosarul Ristea, aflat în evidenţa DGASPC Vâlcea conţine concluzii şocante, care au convins autoritatea competentă să stopeze abuzurile emoţionale asupra copilului şi să faciliteze de urgenţă menţinerea legăturilor personale mamă-copil. „Situaţia de abuz emoţional grav la care este supusă minora Maria Ristea, născută la data de 19 august 2004, constă în faptul că discernământul copilului este afectat grav de tată şi de familia extinsă paternă (formată din bunica Georgeta Ristea şi bunicul – conf. univ. dr. Cristache Ristea) prin presiuni verbale şi psihice, constând în inducerea persuasivă în mintea copilului a unei imagini negative şi periculoase a mamei şi a familiei materne extinse, având ca scop distrugerea relaţiei de ataşament şi afecţiune faţă de mamă, toate acestea pentru a îndepărta minora de mama sa.

Ştefan Ristea încearcă astfel să creeze în mintea copilei o stare de conflict între dorinţa ei de a se juca cu mama şi a merge la domiciliul acesteia şi sentimentele induse de tată, din nevoia de a o controla şi de a distruge relaţia mamă-copil, respectiv inducerea unei spaime faţă de părintele ţinut departe de propriul copil. Datorită influenţării negative a tatălui, exercitate asupra copilului, acesta nu va mai avea în curând probabil reprezentarea corectă a noţiunii de mamă, fiindu-i interzis de altfel să mai revină la domiciliul Anei Ristea sau să aibă relaţii cu aceasta chiar la domiciliul tatălui său. Din declaraţiile tatălui şi din faptele acesteia rezultă că a decis să decadă mama în fapt din drepturile parentale, supraordonându-se justiţiei române şi autorităţilor abilitate să se pronunţe, ignorând total legislaţia în vigoare privind drepturile copilului. Mama a aflat cu stupefacţie că fetiţei sale i s-a spus că nu a fost născută de mama sa, ci a fost purtată de tatăl sau într-o cocoaşă timp de nouă luni. Copilei i s-a interzis să i se adreseze cu apelativul mamă, ci să-i spună doar Ana celei care i-a dat viaţă, iar bunica paternă a fost prezentată permanent fetiţei drept Mama Geta. În acest caz există riscul ca, în curând, să se manifeste Sindromul alienării parentale, dovada clară a abuzului psiho-emoţional permanent şi puternic exercitat de tată asupra copilului. Tatăl urmăreşte prin orice mijloc să o îndepărteze pe mamă de minor, pentru a-i crea convingerea că a fost abandonat, că nu-l mai iubeşte şi că reprezintă un pericol pentru propriul său copil”, se menţionează în comunicatul TATA.

Protecţia Copilului a intervenit

Mama a apelat de nenumărate ori la ajutorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Vâlcea, care a încercat să-l determine pe tatăl fetiţei să respecte drepturile copilului şi ale mamei sale. În Referatul nr. 717/2011 întocmit de DGASPC Vâlcea se menţionează că, „faţă de reprezentanţii DGASPC Vâlcea, copilul Ristea Maria-Yvette a avut o întâlnire rezervată şi temătoare, o mimica facială imobilă, a răspuns întrebărilor preponderant monosilabic, căutând în permanenţă susţinerea privirii din partea tatălui şi a bunicii paterne care îl încadrau. La întrebări privitoare la mama sa, copilul a răspuns prompt, sigur pe el, folosind cuvinte şi expresii neobişnuite vârstei sale, raportându-se la mama, la persoana a treia: „Ana este o mironosiţă vine aici să facă circ, a avut cinci bărbaţi, pe Ciucă şi pe Banuţă”. Fiind întrebată dacă doreşte să-ăi vadă mama, copilul a negat categoric şi a afirmat textual: „mama e aia care te creşte, nu aia care te naşte, nu vreau să o văd!” În opinia reprezentanţilor Alianţei TATA, ar fi în interesul copilului să simtă că are doi părinţi, să se simtă iubită şi de mama sa, aceasta fiind capabilă să ofere fiicei sale tot ceea ce îi este necesar pentru o creştere sănătoasă fizică şi spirituală. „Şi-a dorit acest copil minunat, însă a fost exclusă abuziv şi ilegal din universul copilului sau din momentul în care a hotărât să divorţeze de tatăl copilului său, pentru a scăpa de un mariaj de coşmar, în care violenţele verbale şi mai ales fizice atinseseră paroxismul.

Demersurile DGASPC Vâlcea, de a-l convinge pe tată să accepte integrarea noastră într-un program de consiliere sub patronajul Direcţiei, care să presupună şi o evaluare psihologică a fiicei, s-au lovit de refuzul categoric al acestuia. Referatul DGASPC nr. 717/2011 confirmă această realitate tragică pentru fetiţă şi pentru mama ei”. În raportul DGASPC se mai specifică faptul că Ştefan Ristea a afirmat că nu are nici o obligaţie în a sprijini demersurile reprezentanţilor DGASPC Vâlcea de a face verificări, afirmând că acest caz este „produs artificial, pentru a fabrica probe”, aducând acuze verbale reprezentanţilor DGASPC Vâlcea, de părtinire în favoarea Anei Ristea, „Deoarece, pe întregul parcurs al întrevederii, Ştefan Ristea a monopolizat discuţia pe un ton ridicat, violent verbal şi gestural şi a avut un comportament inadecvat într-o instituţie, a fost solicitat sprijinul organelor de poliţie. În scurt timp, un echipaj al Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Vâlcea s-a prezentat la sediul instituţiei, încercând o aplanare a situaţiei conflictuale create”

Comunică prin executor

Ana Ristea a ajuns să comunice cu tatăl copilului prin intermediul notificărilor trimise de cu ajutorul executorului judecătoresc, anunţându-i astfel tatălui din timp încercările sale de a-şi vedea măcar fiica, pentru ca acesta să nu poată evita întâlnirile mamă-copil. Astfel, la data de 14 februarie 2011, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „Toma Ana-Maria şi Toma Nina-Valentina” a trimis tatălui notificarea cu nr. 115N/2011, cu următorul conţinut: „Având în vedere că nu îmi permiteţi să-mi vizitez fetiţa nici la domiciliul dvs. şi nici la grădiniţă, deşi am dat curs pretenţiilor dvs. de a vă înştiinţa în prealabil cu privire la venirea subsemnatei în scopul vizitării minorei Maria Yvette, notificându-vă despre data stabilită pentru vizitare prin intermediul executorului judecătoresc, vă rog insistent să-mi respectaţi prezenta solicitare, care reprezintă şi un drept recunoscut subsemnatei de către lege şi de instanţa de judecată şi să aveţi în vedere interesul major al minorei, de a menţine legături personale cu ambii părinţi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 272/2004. Dincolo de orice problemă pe care o aveţi cu subsemnata, vă rog să ţineţi cont de faptul că de trei ani încerc să mă apropii de fetiţă, dar nu îmi permiteţi, acest fapt dăunând grav dezvoltării emoţionale a fetiţei.” Preşedintele T.A.T.A. a decis să o reprezinte personal pe Ana Ristea în relaţia cu toate autorităţile publice competente să protejeze copilul acesteia.

Potrivit Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Potrivit art. 15, relaţiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; găzduirea copilului pe perioadă determinată de părintele sau de altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; corespondenţa ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele sau la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.”