Cine vrea să se închine la mănăstirea Hurezi trebuie să… “marce” banuÔÇÖ 

Cine vrea să se închine la mănăstirea Hurezi trebuie să… „marce” banu’

Emanoil Popescu (www.criterii.ro)

Toţi spun că turismul reprezintă o posibilă mină de aur pentru redresarea economică a României. În acelaşi timp infrastructura rutieră este jalnică, iar locaţiile pentru cazare şi agrement sunt mai mult pe hârtie. În ceea ce priveşte parcările şi alte facilităţi potenţialul turist se confruntă cu nişte probleme destul de grave.
Cred că premierul Boc şi ministrul turismului Elena Udrea şi în somn au gândurile focalizate spre turism, dar realitatea este alta. Vrem ca turistul să se simtă bine, să spună şi la alţii cât de bine s-a simţit la noi şi, de ce nu, să revină. El ne lasă nişte bani pentru confortul oferit şi plăcerea pe care a avut-o vizitând obiectivele noastre. În schimb, noi ce facem ? Vă spun eu. Avem nişte şmecheri care jecmănesc turiştii şi efectiv le bagă cu mult tupeu mână în buzunar.
Un astfel de episod, din filmul „Cum să mai jecmănim pe turişti”, se toarnă în prezent la mănăstirea Hurezi. Supărat pe acest fapt, senatorul Frâncu a înaintat premierului Boc o interpelare. Conţinutul acesteia explică foarte bine starea de fapt de la mănăstirea Hurezi.
„Domnule prim ministru,

În cadrul audienţelor acordate de mine prin birourile senatoriale din judeţul Vâlcea, mai mulţi cetăţeni s-au plâns că le este îngrădit accesul la Sfânta Mănăstire Hurezi, singurul monument UNESCO din Oltenia.
Mi s-a spus că există la peste 500 de metri de poarta mănăstirii un indicator de tip „accesul interzis”, iar o persoană barează drumul cu o paletă de oprire.
În data de 4 iunie 2011 când am participat la festivităţile desfăşurate în cadrul marii sărbători a olăritului românesc, „Cocoşul de Hurez”, am dorit să verific autenticitatea sesizărilor primite şi am descoperit că plângerile oamenilor erau conform realităţii.
În fapt, un indicator realizat manual şi care semăna cu cel oficial corespunzător „accesului interzis” era „plantat” la o destul de mare distanţă de poarta mănăstirii.
Interesându-mă, am descoperit că acolo se află o parcare privată cu plată, iar acel semn determina majoritatea turiştilor să intre în parcarea respectivă, unde existau standuri de expunere a unor obiecte de artizanat, precum şi un punct de alimentaţie publică.
Discutând cu măicuţele, am înţeles că acestea sunt chiar deranjate de faptul că mulţi turişti – mai ales persoane în vârstă sau cu probleme locomotorii – renunţă să mai urce până la mănăstire, din cauza distanţei prea mari pe care trebuie să o parcurgă pe jos.
Dat fiind gravitatea acestor lucruri, doresc, domnule prim ministru, să verificaţi în ce condiţii a fost instalat acel indicator şi cine îl administrează, pentru că mi se pare un atentat împotriva imaginii mai multor instituţii. Consider că Ministerul Administraţiei şi Internelor condus de domnul Traian IGAŞ ar trebui să răspundă dacă şi în ce bază a instalat acel semn de circulaţie. De asemenea, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului condus de doamna Elena UDREA, precum şi Secretariatul General pentru Culte aflat în subordinea dumneavoastră, ar trebui să fie informate despre limitarea accesului la unul dintre cele mai importante obiective de cult din judeţul Vâlcea, care este în acelaşi timp un obiectiv de turism monahal de „nivel zero”.
Vă rog, de asemenea, să luaţi măsurile necesare pentru remedierea acestei situaţii care aduce un prejudiciu de imagine turismului vâlcean şi un nemeritat oprobiu măicuţelor de la Hurezi, considerate de către unii vinovate pentru instalarea acestor plăcuţe de limitare a accesului.”.
Regretabil ceea ce se întâmplă în apropierea mănăstirii şi acest lucru îl putem exemplifica în galeria foto fără vreun comentariu în plus. Fotografiile „vorbeşte” de la sine !