De ce ar trebui să mierlească deputatul Buican 

De ce ar trebui să mierlească deputatul Buican

Mircea Mărgărit (www.criterii.ro)

Am înţeles că domnul deputat de Vîlcea Cristian Buican este foarte grijuliu cu imaginea lui publică, în special cu felul în care presa îi reflectă chipul. Mi se pare absolut firească această preocupare, mai ales că unii ca mine, aflaţi în afara razei sale de acţiune, îşi croiesc imaginea despre Buican numai din ce citesc despre el.
Dacă admitem că Cristian Buican e om – prezumţie la care sîntem obligaţi din lipsă de dovezi contrarii, neexistînd deci motive să-l credem un pe-jumătate-zeu, – trebuie să admitem că mai şi greşeşte, mai vorbeşte şi aiurea sau, cum am zice, face declaraţii care nu rezistă la o analiză sumară.

Ei bine, tocmai de o asemenea declaraţie ciudată vreau să mă ocup în continuare, declaraţie pe care presa vîlceană o citează astfel:

„Noi nu suntem de acord pentru că, în general, la alegerile locale se pune accentul pe un anume tip de discurs politic, care ţine de problemele locale. La alegerile parlamentare, candidaţii se prezintă cu programe ce ţin de politica naţională, de strategii de guvernare. Dacă cele două tipuri de alegeri se vor face concomitent, cred că electoratul va fi bulversat. Este o iluzie că actuala Putere va avea de câştigat pentru că alegerile se vor politiza şi foarte mulţi primari ai actualei puteri, chiar dacă sunt apreciaţi ca administratori ai localităţilor, nu vor mai fi votaţi pentru că reprezintă un partid care nu mai e dorit la guvernare. Acest lucru va dăuna multor localităţi deoarece sunt primari, membri ai partidelor aflate azi la guvernare care merită să fie realeşi şi riscă să piardă datorită politizării excesive”.

Domnul Buican, după cum vedem, a apucat-o pe cărarea deja bătătorită a bulversării alegătorilor, idee pe care nu o mai combat aici, dar vă invit să citiţi articolul Tatăl minciunilor şi dispersarea alegerilor, unde am făcut lucrul ăsta mai în amănunt.

O altă idee, pe care o aud în premieră de la deputatul Buican – şi tot fără explicaţie – este politizarea excesivă a alegerilor, ca efect al comasării.

Habar nu am ce e aia politizare a alegerilor, dar cînd mai e şi în exces, atunci chiar că aş fi avut nevoie, de la domnul Buican, de nişte lămuriri, mai ales că e greu de înţeles pe ce cale se vor politiza astea în exces, dacă vor fi comasate.

La mintea mea, mă gîndesc că alegerile oricum au caracter politic, atîta timp cît candidaţii reprezintă partide politice şi nu cred că acest caracter poate fi dozat: slab – normal şi excesiv, că doar nu vorbim despre şpriţuri cu mai mult sau mai puţin sifon, dar eu nu sînt politician şi nici eu nu le ştiu pe toate.

Spre deosebire de ideile care se emit dincolo de Dealul Negru,domnul Buican nu se îngrijorează că pedeliştii vor profita de bulversare şi de politizarea excesivă, ba chiar dimpotrivă!
Adică se îngrijorează că PD-L va pierde primari, lucru care, am înţeles, îi coafează perfect pe USL-iştii vîlceni, minus, iată, preşedintele liberalilor.

Ciudată declaraţie, aşa cum spuneam, care, asemenea unei tobe, răsună pînă departe dar, cînd te apropii, constaţi că e goală pe dinăuntru.

Am înţeles că domnul deputat de Vîlcea Cristian Buican este foarte grijuliu cu imaginea lui publică, în special cu felul în care presa îi reflectă chipul.

Mi se pare absolut fireasc ca, atunci cînd ai asemenea preocupări, să fii mai atent cu ceea ce spui.

Bulversare, politizare excesivă sînt cuvinte care dau frumos din coadă în discursuri şi în declaraţii, numai că unii ca mine mai au şi pretenţia ca aceste vorbe să aibă un pic de substanţă.
Nu de alta, dar încă nu s-a inventat tribunalul ăla care să-i condamne pe oameni pentru că imaginea din mintea lor despre unii nu e la fel de minunată ca imaginea pe care acei unii o au despre ei înşişi.

De aceea zic, ca să scrie toată lumea de bine despre el, deputatul Buican ar trebui să mierlească, pentru că numai atunci de mortibus nihil nisi bene.

Pînă atunci – şi sper să-i dea Dumnezeu viaţă lungă şi minunate realizări politice moderate – va trebui să accepte că, nefiind semizeu, mai calcă şi în străchini.