Cum să dezbraci un senator în pielea goală (exemplu practic)
Cum să dezbraci un senator în pielea goală (exemplu practic)
Gheorghe Smeoreanu (www.criterii.ro)
Ar fi bine să-i dezbrăcăm pe politicieni înainte de a-i vota, să îi cântărim din priviri ca pe nişte sclavi ce ar trebui să fie pentru comunitatea lor. Să le dăm jos hainele croite din vorbe, laude şi promisiuni.
Iată o modalitate simplă de a dezbrăca un senator care vrea să candideze pentru Primăria municipiului Rm. Vâlcea. Numele nu contează în context, doar tehnica.
Să îl obligăm să-şi dea jos, mai întâi, haina de la costum, adică ideea că ar fi un bărbat cu oarecare cultură.
Vreau să aflu de la susţinătorii lui ce idei culturale lansate de acest om cunosc, să ne spună ce articol inteligent, ce studiu memorabil, ce discurs cu miez au reţinut din lunga carieră a senatorului. Nu au reţinut nimic, evident. Acest om a proferat doar acuze, a trimis presei numai laude de sine. Unde e, atunci, cultura ?
Să îşi dea acum jos dl senator cămaşa şi cravata.
Zice despre sine că a iniţiat nenumărate proiecte de legi. Evită să spună că şi-a pus , de fapt, semnătura lângă a altora pe proiecte realizate de alţii. Nu poate demonstra că este autor de lege decât într-un singur caz în opt ani de mandat. Distanţa dintre Capitală şi privincie e folosită pentru a induce în eroare.
Acum, jos pantalonii, dle senator !
Cică a adus bani pentru investiţii…Cineva povestea că a aflat de la Bucureşti următoarele. Senatorul nostru bătea ministerele şi afla ce sume de bani se trimit în teritoriu, apoi îi suna pe beneficiari spunându-le că a intervenit el şi în curând li se vor face nişte plăţi. O altă tehnică de a poza în Mecena a fost aceea de a se lăsa văzut lângă miniştri, când veneau in teritoriu. Tot ce promiteau respectivii ca investiţie era imediat asumat de senator ca lobby. Despre beneficii nu vreau să discut, presupun că sunt zvonuri.
Jos pantofii şi şosetele !
Cică a avut multe interpelări în Parlament. Aşa este, numai că omului îi place să se audă vorbind. Majoritatea interpelărilor au fost retorice, multe se refereau la bani pentru biserici, la drumuri ce trebuie asfaltate, la chestiuni pe care şi un copil le poate cere, doar de dragul de a cere.
În fine, jos chiloţii, dle politician !
Respectivul e un fel de chior în ţara orbilor. Pentru că se exprimă relativ corect româneşte şi a auzit de clasicii literaturii din familie, omul e privit de gaşca sa politică precum un zeu. Din când în cânt aruncă un citat, face o trimitere la o carte pe care poate nu a citit-o şi astfel minunea-i gata.
Uitaţi-vă acum la senatorul nostru. E gol puşcă. Îşi ţine mâinile în faţă să nu i se vadă bărbăţia politică.
Votaţi-l !
