Doina Migleczi, de la teatrul “Ariel 

Doina Migleczi, de la teatrul „Ariel”, o femeie care se dă sculă în provincie şi se face de cacao în capitală

Gheorghe Smeoreanu (www.criterii.ro)

E groaznic să te dai sculă pe basculă în privincie și să te faci de cacao la București. Este ceea ce i s-a întâmplat directoarei Doina Migleczi, de la teatrul „Ariel” din Rm. Vâlcea.
Femeia nu își mai încape în piele de cât se crede de talentată și scoate din ea niște dume teribile cu privire la estetica teatrală. Îți explică ea ce e cu personajul, cu decorurile, cu mișcarea scenică, dă ochii peste cap și te trimite la Stanislavski sau Artraud, după care își aranjează cocul și te lasă cu ochii în soare.
Partea proastă este că madam Migleczi s-a branșat la bugetul teatrului și, de talentată ce e, face și pe regizoarea și pe scenografa și pe impresara și pe actrița și pe dramaturga și pe cine vreți, pentru a lua cât mai mult mălai, în vreme ce actorii talentați mor de foame.

Noi am scris despre cât se fandosește Doina Migleczi și cum face ea pe esteta, despre aranjamentele pe care le face, pe barter, cu alţi regizori, dar s-a zis că avem ceva cu ea, că așa e în provincie, apar frecușuri. Uite că nu e așa, fiindcă madam s-a produs de curând cu niște așa-zise spectacole de ale ei pe scena de la Nottara și a încasat-o de la absolut toți cronicarii care au scris despre asta. „Ariel” a părut pe negativ în Cotidianul, Revista 22, Dilema Veche și pe blogul de specialitate al Ilenei Lucaciu, de unde preluăm un fragment de cronică:
” Când a început însă, derularea dialogului savuros dintre Efimița (Camelia Constantin) și Leonida (Dan Constantin) s-a constatat că regizoarea Doina Migleczi intenționează o citire scenică „originală” prin ilustrații teatrale ce anulau seva replicii. Leonida era spălat pe picioare de harnica sa consoartă într-un lighean în care punea sare, ca mai târziu, în aceiași apă să încerce a își spăla părțile intime, Efimița ! Când „stenahoria” pune stăpânire pe Efimița era ridicată pe umeri de Leonida ca la circ ! Safta, când intervine, vorbește … țigănește ! Finalul confuz arata posibila încercare de a se spânzura a lui Leonida, cu ștreangul lui …Chiriac din spectacolul anterior ! Sunt doar câteva momente din suita „inovațiilor” regizorale care stânjeneau capacitățile actorilor de a construi coerent personajele.”

Lipsită de cultură dar și de bun simț în sens estetic și în sens comun, Doina Migleczi este o mică impostoare artistică, o molie ascunsă în faldurile cortinei, un exemplu tipic de șmecherie provincială cu ștaif,
Comisia de cultură a Consiliului Local ar putea să ia în calcul daunele de imagine pe care madam Migleczi le-a adus orașului Rm. Vâlcea care aspiră să devină, cândva, capitală culturală europeană. Noi credem că pentru Doina Migleczi se poate găsi soluția angajării la spații verzi, iar teatrul „Ariel” se poate redresa moral şi estetic sub o altă administraţie.
„Ziarul de Vâlcea” i-a sesizat din timp pe diriguitorii destinelor culturale ale oraşului Râmnicu Vâlcea în legătură cu impostura în care se află doamna Doina Migleczi. Suntem curioşi care va fi reacţia primarului Romeo Rădulescu la articolele acide publicate de această dată şi de presa naţională. Din păcate ceea ce scriam în urmă cu ceva timp, ni s-a confirmat acum cu vârf şi îndesat:

„Coana Doina Migleczi faţă cu reacţiunea”

Tiberiu Pîrnău

De ceva vreme încoace doamna Doina Migleczi, directorul general al Teatrului „Ariel” din Râmnicu Vâlcea, se comportă de parcă instituţia culturală respectivă ar fi privată, i-ar aparţine de drept sau ar fi moştenit-o din moşi strămoşi. Cu ifose de mare „proprietăreasă teatrală” şi cu „talente” de coană Chiriţă, aşa ni se înfăţişează mai nou madam Migleczi, care are impresia că a inventat rama la tablou şi că a pus coada la prună în teatrul vâlcean.

Se cuvine din start să precizăm că Teatrul Ariel se află în subordinea Consiliului Local al municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind finanţat sută la sută de autoritatea locală. Cu alte cuvinte, Teatrul Ariel este subvenţionat, în cea mai mare parte, din bani publici, din impozitele şi taxele pe care le plătesc toţi locuitorii Râmnicului. Doina Migleczi este managerul acestei instituţii prin bunăvoinţa primarului Romeo Rădulescu, a consilierilor locali şi a noastră, a tuturor cetăţenilor din Râmnicu Vâlcea. Nu vreau să mă pronunţ eu acum în legătură cu calitatea spectacolelor puse în scenă de acest teatru, nu am expertiza necesară şi-mi cunosc lungul nasului. Sunt, însă, mulţi specialişti în Râmnicu Vâlcea care ar avea un cuvânt greu de spus în această privinţă, dar ei nu sunt băgaţi în seamă. Sunt marginalizaţi „prin grija” aceleiaşi doamne. O altă temă de discuţie…

Ceea ce m-a determinat să mă aplec cu mare atenţie asupra acestui subiect sunt sumele mari pe care le „toacă” acest teatru de buzunar, cu „tiraj” ultra-redus. Cea care conduce „ostilităţile” este aceeaşi Doina Migleczi care, am uitat să vă spun, este şi regizorul numărul unu al teatrului. Şi cum Migleczi şi centrează şi dă cu capul, cea mai mare parte a sinecurilor regizorale îi intră în buzunar. Migleczi s-a preocupat cu „maximă solicitare culturală şi intelectuală” ca Teatrul „Ariel” să aibă un repertoriu de 18 piese, iar la 8 dintre acestea ghiciţi cine este regizor şi scenograf? Bineînţeles că aceeaşi Doina Migleczi! Aşadar, pe lângă salariul de director general, „proprietăreasa teatrală” mai încasează şi bani din drepturile regizorale. Trecând peste aspectul de incompatibilitate evidentă (una şi aceeaşi persoană – director şi regizor, directorul îi semnează ştatul de plată regizorului) există şi o problemă ce ţine de moralitate…

Primarul Romeo Rădulescu s-a prins că e ceva putred la Teatrul Ariel, când a constatat recent că madam Migleczi dorea să pună în scenă un spectacol „grandios” la care doar costumele ar fi costat un miliard de lei (?!), bani publici pe care marea doamnă regizor îi oprise deja în contul instituţiei. Edilul Râmnicului a fost însă pe fază şi a luat decizia oportună, în calitate de ordonator de credite al teatrului, de a redirecţiona banii respectivi spre alte domenii care aveau nevoie reală de finanţare.
Aşteptăm cu interes un control de fond la Teatrul Ariel, dar şi la Cinematograful Ostroveni (condus de aceeaşi doamnă), efectuat de către Direcţia Economică a Primăriei Râmnicu Vâlcea, dar şi de alte instituţii abilitate. S-o vedem atunci pe „Coana Doina faţă cu reacţiunea”! 

PS: Cu această ocazie, îi solicităm primarului Romeo Rădulescu să pună la dispoziţia presei vâlcene informaţii referitoare la fondurile cheltuite de la bugetul local pentru finanţarea Teatrului Ariel şi sumele încasate în ultimii doi ani de către Doina Migleczi, în tripla sa calitate: de director general al Teatrului Ariel, al Cinematografului Ostroveni şi regizor.

Lista pieselor de teatru de la Teatrul Ariel

Pinocchio, dupa: basmul lui Carlo Collodi, regia Camelia Constantin
Alexandru Lapusneanul, dupa: Macarie, Azarie, Ureche, Negruzzi si scene de Dan Micu, regia Doina Migleczi
Cenusareasa dupa Fratii Grimm, regia Alin Paius
Amintiri, amintiri dupa Ion Creanga, regia Nicolae Poghirc
Mos Martin – Doctor de Nevoie de Dan Costantin, regia: Simina Mititelu
D’ale Carnavalului de Ion Luca Caragiale, regia Aurel Palade
Cerere in casatorie si Ursul de Anton Pavlovici Cehov, regia Doina Migleczi
Conu’ Leonida fata cu reactiunea de Ion Luca Caragiale, regia Doina Migleczi
Giocondele, regia Brigitte Louveaux
Tara lui Gufi de Matei Visniec, regia Aurel Palade
Textul inainte de toate de Doru Motoc, regia Doina Migleczi
Provocarea sau Zborul, ce fericire! de Doru Motoc, regia Doina Migleczi
Sluga la doi stapani de Carlo Goldoni, regia Gelu Badea
O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale, regia Doina Migleczi
O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale, regia Doina Migleczi
Tom & Jerry de Rick Cleveland, Regia Aurel Palade
Viata printre pubele de Ivan Koulekov, Regia Nevena Miteva
Antinomia majordomului, regia Rolando Macrini
Gaitele, de Alexandru Kiritescu, regia Doina Migleczi