Mihai Sporiş, doctor în ştiinţe energetice, dispecer la Hidroelectrica S.A. Râmnicu Vâlcea 

• Mihai Sporiş, doctor în ştiinţe energetice, dispecer la Hidroelectrica S.A. Râmnicu Vâlcea:

“Hidroelectrica este „perla coroanei”, n-ar fi trebuit să se atingă nici un guvern de ea, pentru că apa este un monopol natural, e a statuluiÔÇ£

 ÔÇ¿Ploile dezlantuite din ultimele saptamani, socotite de meteorologi un efect direct al incalzirii globale, au ingrijorat intreaga tara. NeaÔÇÖ Costica, legumicultor din Vidra, judetul Giurgiu, imi spunea ca apa ii balteste peste tot in gradina, iar legumele cultivate in afara solarului sunt compromise. Suparare mare este si la cultivatorii de grau, de porumb, de soia si de floarea soarelui. Sunt insa si destui romani care s-au bucurat ca ploua; printre ei, lucratorii din sistemul hidroenergetic. Zilele trecute, in spatele barajului de la Vidra, pe Lotru, se acumulasera peste 200 de milioane de metri cubi de apa, echivalentul a 400 de milioane de kilowati/ora – energie primara pusa la pastrat „in camara”, pentru vremuri secetoase. Doar 10 metri mai avea nivelul apei de urcat, pentru ca uriasul lac sa fie considerat plin ochi. Plecand de la aceasta stire de stricta actualitate, mi-am propus sa iau un interviu unui specialist in hidroenergetica. Norocul a facut sa-l gasesc in fata monitoarelor de la Dispeceratul „Hidroelectrica” din Ramnicu Valcea pe fostul director, acum dispecer si doctor in stiinte energetice, Mihai Sporis.

Industrias de tip romantic, debutant in productie la inceputul anilor ÔÇÖ80, pe cand economia „duduia” frenetic, Sporis este prototipul omului de carte si de actiune, iubitor al naturii si ecologist convins. Sta in fata unui ecran pe care urmareste, minut de minut, tot ce produce Romania in materie de energie electrica. In mod direct, monitorizeaza Oltul. Toate cele 26 de hidrocentrale de pe Olt – raul cel mai industrializat al tarii.ÔÇ¿ÔÇ¿”Desi pare greu de crezut, s-au construit hidrocentrale si dupa 1989″ÔÇ¿ÔÇ¿- Domnule inginer, salba de 26 de hidrocentrale functionale de pe raul Olt este o mostenire exclusiva a „odiosului” regim?ÔÇ¿ÔÇ¿- In cea mai mare parte, da. Dar, desi pare greu de crezut, s-au construit hidrocentrale si dupa 1989. Ma gandesc la Cornet, inaugurata in 2002-2004, la Robesti, pusa in functiune anul asta, la Caineni, aflata inca in constructie, la Lotrioara, unde lucrarile au fost sistate din lipsa de fonduri, si la Racovita, unde stadiul constructiei este destul de avansat.ÔÇ¿ÔÇ¿- S-a vorbit din nou de inundatii. Este constructia de baraje hidro solutia pentru evitarea acestor catastrofe?ÔÇ¿ÔÇ¿- Fara indoiala. Exemplul de regularizare a Oltului este graitor. Practic, acest rau nu si-a mai facut de cap de cand a fost construita salba de baraje. Acestea retin varfurile viiturilor si dau in aval controlat, debite normale, niciodata periculoase. In schimb, celalalt mare rau al tarii, Muresul, a ramas, din nefericire, cu multe sectoare nefinalizate.

Nu acelasi lucru se poate spune de Siret. La randul lor, si Prutul si Argesul si Jiul sunt destul de avansate la capitolul regularizare. Pe scurt, Romania a reusit sa struneasca si sa puna la munca 60% din apele sale curgatoare, iar restul de 40% din potentialul sau energetic asteapta inca investitiile necesare, de preferat ale statului. Din aceasta cauza, ne situam pe un loc codas fata de Europa Occidentala, unde toate cursurile de apa au fost demult amenajate, iar potentialul de mari hidrocentrale a fost epuizat. In Franta, Germania, Italia, Elvetia, doar pentru hidrocentrale mici mai este loc. De aceea, tendinta de astazi, din Romania, de a se construi intai microhidrocentrale, mi se pare nefireasca. Intai sa terminam cele 20 de baraje incepute cu decenii in urma si apoi sa ne gandim la unele noi. Nu putem sa ignoram succesele economice ale regimului Ceausescu, mai ales in domeniul energeticii.ÔÇ¿ÔÇ¿- Ne amintim, totusi, de penele zilnice de electricitate, de frecventa scazuta care ne strica frigiderele si televizoarele. Din ce cauza aveam parte de atatea neplaceri?ÔÇ¿ÔÇ¿- Cu toate ca pana in 1989, sistemul energetic national producea peste 10 mii de megawati, fata de 6-7 mii de megawati in prezent, industria, care avea prioritate in fata populatiei, cerea si mai mult, intrucat se lucra in trei schimburi si erau mii de contracte la export. Cu alte cuvinte, consumul energetic al Romaniei era cu 30% mai mare decat astazi. Pentru a acoperi nevoile industriei, se facea o „smecherie”, se deprecia calitatea curentului electric destinat populatiei, scazandu-se frecventa de la 50 Hz la 47-48 Hz, si se mai obtineau astfel cateva sute de megawati, exact aia care lipseau fabricilor si uzinelor.

De aceea ramaneau romanii pe intuneric, cu orele.ÔÇ¿ÔÇ¿ÔÇ¿”De ce sa bata vantul in fofezele lor, cand e vantul meu?”ÔÇ¿ÔÇ¿- Vorbind de energia hidro, cea mai ieftina, cea mai curata, ne vine in minte o sintagma des invocata in ultimul timp: „baietii destepti”. Cine sunt si cum au ajuns acesti domni sa cumpere curent ieftin de la stat?ÔÇ¿ÔÇ¿- Au intrat deja in folclor baietii astia… Dintotdeauna, pe lantul de la producator – la consumator, se interpun mai multi. Divizarea pe activitati a sistemului energetic a fost o cerinta europeana: productia, transportul, furnizarea. Transportul s-a lasat, si bine ca s-a lasat, la compania nationala CONEL, pentru ca liniile de mii de kilometri ale retelei sistemului energetic, condus unitar de Dispeceratul Energetic National si de dispeceratele subordonate, trebuie sa fie ale statului, n-au cum sa fie altfel. Problema sensibila s-a pus la furnizare, acolo unde iei energia produsa de cineva si transportata de altcineva. Trebuie s-o furnizezi consumatorului. Iata nodul unde s-au interpus, cat se poate de legal, „baietii”, pe baza legislatiei existente. Si-au amenajat cate un birou cu fax, internet si telefon, in care au plimbat niste hartii si au speculat piata, cumparand cu un ban si vanzand mai departe cu cinci… Dar lucrurile astea nu sunt imputabile numai acestor baieti destepti. Sunt imputabile reglementatorilor, reprezentantilor statului, care n-au conditionat, n-au dat indicatii ferme asupra contractelor si clauzelor.

Acum, e foarte greu sa se revina la normal, deoarece baietii au anticipat miscarile de azi, iar clauzele introduse cu abilitate in contracte duc statul in justitie, unde va pierde, va iesi… platica.ÔÇ¿ÔÇ¿- Daca apa data de Dumnezeu din abundenta, in ultimele saptamani, va linisteste in privinta unui eventual anotimp secetos, cum vedeti concurenta turbinelor eoliene pe piata energiei „verzi”, ecologice?ÔÇ¿ÔÇ¿- Romania a luat mare avant in domeniul eolian. E fruntasa pe ramura in Europa. Deocamdata, fofezele alea produc 1000 de megawati, dar in curand vor produce 3000 de megawati! Necazul este ca, atunci cand intra ele in functiune, adesea intempestiv, asa cum bate si vantul, noi riscam sa iesim din functiune. Noi, firma statului, putem fi in situatia de a opri productia, pentru a face loc elicelor. Astfel, banii din vanzarea curentului nu mai intra in bugetul national, ci in buzunarele investitorilor privati. De ce sa bata vantul in fofezele lor, cand e vantul meu? Aici trebuie gandite niste reglementari corecte, sa nu ne trezim cu altfel de baieti destepti, care vor inlocui treptat statul de la butonul de comanda al sistemului energetic… (www.formula-as.ro)