Despre greşelile lui Mihai Bălan (I)
Despre greşelile lui Mihai Bălan (I)
Tiberiu Pîrnău
Un jurnalist trebuie să pună mai presus de propriile interese, interesul major al comunităţii din care face parte, să accepte anumite sacrificii pentru a putea striga adevărul cu demnitate în piaţa publică. Nu pot să asist pasiv la dezintegrarea economică, din considerente politice, a ceea ce a mai rămas viabil, funcţional din industria judeţului Vâlcea. Aşa ar trebui să procedeze şi ceilalţi ziarişti vâlceni de bună credinţă: să nu stea cu mâinile în sân, să treacă peste resentimentele care risipesc această breaslă în mii de fărâme şi interese minuscule. O campanie de presă unică şi unitară ar trebui declanşată de toate mijloacele media din Vâlcea. Pentru că ultimele măsuri haotice ale politicienilor incompetenţi de la Bucureşti ne îndreaptă spre un deznodământ fatal în ceea ce priveşte viitorul economic al platformei chimice Râmnicu Vâlcea.
Dacă în primă fază am apreciat fermitatea cu care premierul Victor Ponta şi ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, au acţionat atunci când l-au trimis la plimbare pe baronul Roibu, acum realizez cu tristeţe că nu s-a dorit decât trecerea combinatului din zona de influenţă politică pedelistă în cea uselistă. Nu există un plan coerent de redresare! În prag de campanie electorală, politicienii inconstienţi, aflaţi vremelnic la Putere, au adoptat măsuri aberante pentru o aşa-zisă operaţiune de repunere în funcţiune a instalaţiilor de la Oltchim. De fapt asistăm la un teatru ieftin cu mii de actori: muncitorii disperaţi că nu-şi mai primesc salariile şi că vor fi concediaţi, dar care se complac într-o situaţie penibilă şi ridicolă pentru mulţi dintre ei, ca oameni (a fi plătit fara să fi muncit!?), guvernanţi demagogi şi ipocriţi, care fac promisiuni fără acoperire şi actuala conducere a combinatului, formată din tot felul de politruci şi din personaje neprofesioniste, pătate din punct de vedere profesional şi, unele, chiar penal.
Având în vedere acest tablou sumbru şi iminentul faliment al combinatului nu am înţeles de ce un profesionist onest de talia directorului general de la CET Govora, Mihai Bălan, a acceptat să joace un rol principal în tragi-comedia ieftină pusă în scenă de USL. Acesta ştia şi ştie perfect cum vor evolua lucrurile. Știe că fără o restructurare profundă a activităţilor combinatului şi fără o retuşare majoră a schemei de personal, Oltchimul nu are nici o şansă de supravieţuire. Și-atunci de ce inteligentul domn Bălan a acceptat să se compromită instalându-se într-un fotoliu de director general al unei întreprinderi cu obiect de activitate total diferit de cea al cărei director a fost ani in şir. CET Govora produce energie electrică prin cogenerare, agent termic necesar populaţiei municipiului Râmnicu Vâlcea şi abur tehnologic pentru instalaţiile chimice de la Oltchim şi USG în timp ce combinatul realizeazăÔǪ produse chimice.
Vrea Mihai Bălan să pozeze în omul providenţial, în Salvatorul Oltchimului? Este o misiune imposibilă, având în vedere actualele circumstanţe total nefavorabile unităţii economice, legată acum ca o piatră de moara de gâtul noului director general: datorii şi pierderi de peste 700 milioane de euro către AVAS, Electrica, bănci plus alţi clienţi şi furnizori de ultilităţi. Și-atunci ce imbold l-a determinat pe Mihai Bălan să-si asume acest rol de manager al unui combinat devastat de un jaf economic generalizat, coordonat atât din interior de fosta conducere, cât şi din exterior de factorul politic?
Ce argumente au folosit premierul Victor Ponta şi ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, pentru a-l convinge pe directorul CET-ului să preia frâiele unei mârţoage obosite şi muribunde, aşa cum a ajuns Oltchimul? L-au forţat, i-au impus, a intervenit în scenă şi preşedintele Consiliului Judeţean şi al PSD Vâlcea, Ion Cîlea (cel care patronează şi CET-ul)?! Sunt întrebări la care Mihai Bălan trebuie să răspundă acum. Mai târziu, nu va mai fi cazul! Poate că într-o conferinţă de presă s-ar putea elucida misterul.
O altă greşeală, din punctul meu de vedere, a directorului actual de la Oltchim este faptul că se supune fără crâcnire ordinelor politice marca USL, care i-au impus repornirea teatrală a unei instalaţii din Oltchim. Dar cu ce preţ? Cu preţul aruncării societăţii CET Govora într-o zonă a instabilităţii, a haosului financiar, chiar a destructurării acesteia. Să explicăm: ministrul Chiţoiu a bătut cu pumnul în masă şi a forţat furnizarea de energie electrică Oltchimului de către CET Govora fără a se asigura şi plata acestei energii. Aberaţia are la bază un calcul politic meschin: ne facem că pornim Oltchimul acum, în perioada campaniei electorale, iar dupa 9 decembrie “Dumnezeu cu mila!ÔÇ£ Pentru managerul Bălan există, însă, viaţă şi după 9 decembrie, la fel şi pentru miile de muncitori care vor realiza atunci că au fost minţiţi, iar Oltchimul va ajunge pe mâinile unui lichidator judiciar. Nu am cum să-l înţeleg în aceste condiţii pe Mihai Bălan. Nu credem că ultimele decizii i-au aparţinut în totalitate, nu-l recunoaştem, putem să intuim că are niste sfătuitori în jurul său. Sfătuitori care, de data aceasta, l-au “consiliatÔÇ£ extrem de prost! Vom trăi şi vom vedea.
