Unii funcţionari de la Registrul Comerţului trebuie să meargă la… reeducare 

Am primit la redacţie: „Sunt cetăţean european! Și am drepturi!”. Și?

Unii funcţionari de la Registrul Comerţului trebuie să meargă la… reeducare

Nu ştiu de ce drepturi beneficiază cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene unde legile sunt mai periate şi mai aprige, dar ceea ce ştiu pe propria-mi piele este că românul are un drept suprem, încă neprevăzut prin lege şi anume: Dreptul la tăcere şi umilinţă! De acest drept beneficiem din plin mai ales atunci când avem nevoie de serviciile “specializateÔÇ£ ale statului român. Dar să nu generalizăm. Am să fac referire la una dintre instituţiile -stat în stat- şi anume Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Rm.Vâlcea.

Aici, ai să dai ochii cu anumiţi funcţionari obosiţi, sictiriţi şi plini de dispreţ faţă de cetăţeanul care nu are alternativă decât aceea de a le suporta ifosele şi aerele de superiori. Măi oameni buni, funcţionari ai statului, dacă noi cei plicitisitori şi stresanţi nu v-am călca pragul dvs aţi mai exista? Dacă noi cei care venim pregătiţi cu documentaţia şi care nu ne-am cumpărat dosarele şi alte nimicuri de la magazinul de vis a vis nu am exista, dvs probabil, v-aţi vedea liniştiti de meseriile avute înainte de înfiinţarea acestei instituţii….

Având un program de gravide, să te ferească Dumnezeu să ajungi cu 20 min înainte de închiderea programului că auzi o voce hodorogită care-ţi spune: La ora asta se vine? Da, stimată doamnă, la ora asta, pentru că noi, cei care vă călcăm pragul mai avem şi alte activităţi şi sunteţi obligaţi dacă nu legal, măcar moral să oferiţi servicii şi informaţii până la închiderea programului. Să nu mai spunem că dacă ai nimerit în mijlocul unei chermeze e vai şi amar de pielea ta. Urât ceea ce se întâmlă dar ăsta-i un adevăr crud, urât şi sper ca nimeni să nu mai fie obligat să suporte indolenţa acestor funcţionari, care pe lângă drepturile pe care le au să nu uite că există şi îndatoriri faţă de cei care le calcă pragul instituţiei. Să nu uite în primul rând de datoria supremă şi anume respectul faţă de alţii astfel respectându-se pe sine.

Închei într-un ton mai optimist cu speranţa că d-na director să-şi revizuaiscă un pic personalul, să privească mai atent camerele de luat vederi şi nu în ultimul rând să aleagă profesioniştii în locul pupincuriştilor de seriviciu.
Ah, mă luase valul şi era să uit ce era cât de cât esenţial, că tot venise vorba de profesionalism, pentru un cod CAEN s-au dat cateva telefoane, s-a întrebat prin sală, s-a creat o adevărată vâlvă până a se afla înscrierea unui obiect de activitate….
Referitor la buticul de vis a vis: scump dosarul, scump doamnă director, dincolo era mai ieftin!!!

Marian Popescu, un umil cetăţean… european