„Marele incoruptibil” Romeo Rădulescu NU vrea eficientizarea activităţii de combatere a corupţiei
Marţi, 10 septembrie, în plenul Parlamentului, deputatul Romeo Rădulescu a votat împotriva proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei. Conform acestui act normativ, modificările propuse au în vedere acordarea competenţei materiale generale lucrătorilor specializaţi ai Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru a efectua activităţi de prevenire şi descoperire, precum şi actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000. Prin Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, de stabilire a unui Mecanism de Cooperare şi de Verificare (MCV) a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.354 din 14 decembrie 2006, au fost identificate 4 condiţionalităţi cu privire la care se realizează în perioada postaderare o monitorizare strictă, printre care şi adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi combatere a corupţiei, în special în cadrul administraţiei locale.
În prezent, sub aspectul combaterii, în alte cazuri decât cele prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie, asimilate şi conexe, se efectuează în mod obligatoriu de procurorii parchetelor de pe lângă tribunale. Structurile de parchet teritoriale nu dispun de poliţie judiciară proprie specializată pe combaterea faptelor de corupţie, dosarele fiind instrumentate cu sprijinul lucrătorilor de poliţie din cadrul structurilor de poliţie teritoriale. De asemenea, infracţiunile de corupţie şi asimilate acestora săvârşite de persoane din mediul privat sunt de competenţa aceloraşi structuri de parchet. Totodată, nu există o structură specializată în desfăşurarea activităţilor de prevenire în rândul personalului autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale sau ale entităţilor juridice din mediul privat. În baza Legii nr. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, începând cu luna mai a anului 2005 în cadrul Ministerului Afacerilor Interne funcţionează, în subordinea ministrului, Direcţia Generală Anticorupţie, ca structură specializată pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului ministerului.
Astfel, DGA este singura structură de poliţie specializată la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea corupţiei având competenţa numai în ceea ce priveşte personalul Ministerului Afacerilor Interne. Potrivit cadrului legal precizat, lucrătorii specializaţi din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie au competenţa să efectueze, în condiţiile prevăzute de lege, activităţi de prevenire şi descoperire, precum şi actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 săvârşite de personalul Ministerului Afacerilor Interne. Personalul Ministerului Afacerilor Interne este constituit din totalitatea funcţionarilor încadraţi în instituţiile nominalizate în Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne. Odată cu preluarea personalului din administraţia publică de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sfera de competenţă a DGA a fost în mod drastic restrânsă, fiind în mod grav afectată activitatea de combatere şi prevenire a corupţiei în acest sector. Activitatea instituţiei s-a axat, în principal, pe cele două domenii caracteristice, prevenirea şi combaterea corupţiei. Astfel, activităţile de prevenire au avut ca obiective reducerea faptelor de corupţie, creşterea transparenţei către societatea civilă, precum şi atragerea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu pentru derularea de acţiuni comune; activităţile cu caracter preventiv au constat în: întâlniri cu lucrătorii ministerului, întâlniri cu reprezentanţii comunităţilor locale, organizarea de campanii de informare şi responsabilizare, înfiinţarea unei linii telefonice gratuite de semnalare a cazurilor de corupţie, punerea la dispoziţia publicului a unor multiple modalităţi de sesizare. Aceste tipuri de activităţi şi-au dovedit eficienţa, prin creşterea numărului de cazuri în care funcţionarii MAI au refuzat diverse sume de bani care li s-au oferit în schimbul unor servicii, precum şi prin sporirea numărului lucrătorilor care au denunţat fapte de corupţie comise de colegi, subordonaţi sau şefi (1.363 de sesizări de la înfiinţarea Direcţiei Generale Anticorupţie şi până în prezent).
În ceea ce priveşte combaterea, lucrătorii de poliţie judiciară ai Direcţiei Generale Anticorupţie au instrumentat, în perioada anilor 2005 – luna mai 2013, un număr 13.936 dosare penale, în care au fost întocmite împreună cu procurorii 1.754 rechizitorii, iar în alte 613 cazuri s-au aplicat sancţiuni cu caracter administrativ. În perioada menţionată, prin intermediul căilor de sesizare puse la dispoziţia publicului – telverdele anticorupţie 0800.806.806, petiţii transmise în scris sau prin poşta electronică, programul de audienţe, activităţi preventive etc. – s- a putut constata că foarte multe reclamaţii vizau posibile fapte de corupţie comise de personalul ministerelor primăriilor, consiliilor locale şi consiliilor judeţene, instituţii de învăţământ, sănătate etc. În astfel de cazuri, întrucât faptele exced competenţei Direcţiei Generale Anticorupţie sesizările au fost transmise instituţiilor publice competente a le instrumenta.
(Nicu Trandafir)
