Blestemul apei pluviale 

Cum să nu mă revolt şi eu –

Apa mult dorită, des,

Că sunt de la Dumnezeu

Venită, fără interes?

Dar vitală orişicând

Şi pentru om şi pentru plante

Şi nu numai, că din mine bând

Treceţi dincolo de moarte…

Eu sunt cea care-ntronează

Regi şi sfinţi şi preasupuşi

Şi ţine raţiunea trează

Dar şi -amintirea celor duşi!…

Eu sunt apa pluvială,

Cum mi-au zis câţiva nevlegi

Care prostia şi-o înşeală

Prin nişte nesimţite legi.

Care punându-şi subalternii

Să plătească pentru mine

C-aş veni-mpotriva lenii

Şi multora nu li-este bine,

Că-i pun la muncă uneori

Să mă canalizeze, ori

Să-mi dea de lucru azi

Să nu le mai aduc necaz!

Bunăoară, câteodată

Vin cu puhoaiele odată

Şi-nec tot ce iese-n cale…

Nu ţin cont că mulţi bătrâni

Mi-aduc adesea osanale,

Şi nu au atâtea vini…

Îmi cad primii în vâltoare

Şi nu mai ştiu cine îmi moare

Ori se salvează ,cu un pas

Înaintea bunului rămas…

De ce oare nu găsesc

Şi vinovaţi de prin fotolii

Să-i calc şi să-i păgubesc

Pe -aceste nesimţite molii?

Care doar se folosesc

De existenţa mea precară

Şi scot bani şi urgisesc

Pe cei săraci, să pară

Că ei sunt mari şi tari

Şi-i au pe toţi la mână,

Chiar şi picurii mei, cari

Nu au nevoie de stăpână.

Blestemaţi să fie toţi cei

Care mă speculează

Şi mă vând pe câţiva lei.

Arză-i Dumnezeu, să-i arză!

G.Alunelă

 

 

Puneţi pofta-n cui, mă, nene,

N-ai făcut destule „frecţii”,

De-ai pus taxe pe ismene?

Acum vrei şi pe…erecţii?

Geo Tasău