Obştea de moşneni Moliviş din Malaia a pierdut războiul cu Finanţele Publice 

Săptămâna trecută, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat sentinţa definitivă în litigiul dintre Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi Obştea de moşneni Moliviş din Malaia. Astfel, în Dosarul nr. 3411/90/2010, judecătorii de la ICCJ au decis în data de 27 septembrie 2013 să admită irevocabil recursul declarat de reclamantul Statul Român, reprezentat de AJFP Vâlcea, împotriva deciziei nr. 11/A-C din 17 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal, pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. La Obştea Moliviş din comuna Malaia, cei peste 300 de moşneni nu şi-au mai primit dividendele de o lungă perioadă de timp din cauză că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea a blocat conturile. Ultimele dividende, şi acelea reduse, au fost date în anul 2008. În anul 2010, Finanţele Publice au blocat conturile motivul fiind acela că două societăţi de stat, Casa Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS) şi Carpatina care deţin 60% din drepturile respectivei obşti, nu şi-au plătit datoriile către stat în timpul cât ele au funcţionat. În prezent, atât CAPS-ul cât şi Carpatina nu mai există, ele au fost desfiinţate, iar odată cu naţionalizarea nu se mai ştie cine sunt urmaşii datornicilor. Moşnenii din Obştea Moliviş spun că datoria către Finanţe este de circa 34.000 euro. Cele două societăţi apar ca făcând parte din Obştea Moliviş, în evidenţele ţinute de Judecătoria Brezoi şi găsite la Arhivele Statului. Timp de trei ani, Obştea Moliviş din Malaia şi-a blocat activitatea, din cauza statului român, care s-a crezut moştenitorul fostei societăţi Carpatina şi vrea acum să pună mâna pe trei sferturi din proprietăţile moşnenilor. Ministerul de Finanţe, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, a dat în judecată obştea, pentru a recupera drepturile pe care această societate care se ocupa de exploatarea lemnului în nordul judeţului Vâlcea înainte de 1948 le-ar fi avut în vechea obşte şi pentru a recupera miliardele de lei, care ar fi trebuit să-i revină ca dividende, o dată cu reînfiinţarea obştii. Finanţele Publice au blocat deja conturile bancare ale obştii, deşi procesele, atât cel pentru calitatea de acţionar, cât şi cel privind datoria către stat, sunt încă pe rol. Obştea Moliviş, una dintre cele 18 obşti din comuna Malaia, are contul pe care îl deschisese la BRD blocat din 2010, după ce reprezentanţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea au pus poprire pe el, pentru datoria de peste 34.000 euro, pe care moşnenii o au către stat. De fapt, statul român, prin Ministerul de Finanţe, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, se consideră moştenitorul fostei societăţii Carpatina şi a cerut obştii să-i plătească dividendele, cu tot cu impozitele către stat aferente, care îi revin în această calitate, din 2002 şi până în 2008. Suma restantă a fost calculată în urma celor trei inspecţii fiscale pe care reprezentanţii Fiscului vâlcean le-au efectuat de la începutul anului 2009. Aceştia au constatat că obştea nu a dat dividende decât persoanelor fizice, respectiv celor peste 300 de moşneni care au făcut cerere să intre în obşte la reînfiinţarea ei, iar statul, ca urmaş al Carpatinei, a fost lăsat pe dinafară. Conducerea Obştii spune însă că statul român nu are nici o calitate la obşte, întrucât Carpatina nu a fost niciodată membră a obştii şi nici nu a avut proprietăţii în această obşte. Ca argument aduc un document din 1937, în care societatea Carpatina apare ca fiind concesionară pe o perioadă de 15 ani a dreptului de exploatare a lemnului din mare parte a pădurilor pe care le deţinea obştea înainte de naţionalizare. Tot în baza acestui act, găsit într-un registru de partid aflat la Arhivele Naţionale, statul român a acţionat însă în judecată obştea, pentru a-şi câştiga drepturile pe care le-ar fi avut fosta societate Carpatina. Practic, dacă ar fi adevărat acest act, Carpatina iar acum statul român ar fi proprietarii a trei sferturi dintre proprietăţile obştii Moliviş. „Ceea ce ne impută cei de la Finanţele Publice Vâlcea este faptul că noi ar fi trebuit să dăm şi dreptul Carpatinei, nu doar drepturile moşnenilor, întrucât ea apare ca acţionar al obştii într-un registru de partid. Dacă se considerau proprietari ai terenurilor din obşte, de ce nu au făcut cerere, aşa cum prevede legea, şi cum au făcut şi ceilalţi moşneni la reînfiinţarea obştii şi s-au trezit acum să-şi caute drepturile. Conform Legii nr. 1/2000, drepturile din cadrul obştilor trebuiau revendicate în 360 de zile, or ei nu au nici o cerere. Nu au nici un act de proprietate, în afară de acel document de la registru de partid, care ţine loc de act de vânzare cumpărare”, a spus Ion Răduică în 2010, preşedintele obştii.

Procesele prin instanţele de judecată durează de aproape 4 ani

Pentru aceste drepturi ale Carpatinei, statul român a dat deja în judecată obştea în 2009. Procesul s-a aflat la început pe rolul Judecătoria din Brezoi, dar, pentru că Ministerul de Finanţe, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, a atacat la Curtea Constituţională dispoziţiile articolului 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, procesul s-a amânat până în toamnă. Între timp însă, obştea a câştigat la Curtea de Apel Piteşti procesul pe care l-a intentat la rândul ei Finanţelor Publice Vâlcea, pentru suma de bani pe care inspectorii fiscali i-au calculat-o pentru dividendele neacordate statului. Pârghiile pe care statul le are la dispoziţie pentru a nu plăti pentru greşelile angajaţilor săi sunt însă vaste, astfel că, după trei inspecţii fiscale, fiecare cu un rezultat diferit, deşi obiectul era acelaşi, statul este acum cel care cheamă în judecată obştea, pentru recuperarea dividendelor, spre nemulţumirea moşnenilor care se consideră nedreptăţiţi. „Au fost trei inspecţii fiscale până acum, de fiecare dată finalizate cu un raport diferit. În februarie 2009, când au venit pentru prima dată, cred că a fost 1,6 miliarde de lei de plată, dar au refăcut raportul fiscal în noiembrie 2009 şi ne-au calculat 1,7 miliarde, iar acum, în urma controlului din luna februarie a acestui an, au ajuns la 1,5 miliarde de lei. Mie îmi sare în ochi, şi nu sunt decât maistru de hidrocentrală, că specialiştii de la Finanţe nu cad niciodată pe aceeaşi sumă. După părerea mea, dacă ar fi ceva legal, ar trebui să cadă toţi pe aceeaşi sumă, la toate rapoartele pe care le-au făcut.”, a mai precizat preşedintele Răduică. Conturile bancare ale obştii sunt blocate de la începutul anului 2010, întrucât inspectorii au luat măsuri asiguratorii pentru datoria pe care au calculat-o pentru obşte. Mai mult, moşnenii nu se pot folosi nici de cele aproximativ 300 de milioane de lei vechi, rambursare de TVA, deşi cei din Finanţele Publice i-au informat că le-au fost viraţi o dată cu deblocarea contului. „Din 30 decembrie, de când ar fi trebuit să ne ramburseze TVA-ul, abia în luna aprilie am primit o înştiinţare că ne-au fost deblocate conturile şi ne-au virat banii. În aceeaşi zi însă au trimis înapoi la bancă o hârtie prin care ne informau că s-a făcut o greşeală şi că acel cont trebuie să rămână blocat, aşa că nu am mai văzut nici un ban, iar contul este în continuare blocat”, a precizat preşedintele Obştii. În aceste condiţii, nici nu e de mirare că moşnenii nu au mai primit din 2009 nici un ban sau alt avantaj material, mare parte din profitul obţinut de obşte în această perioadă fiind investit în proprietăţile pe care le deţin, fie pentru drumuri, fie la alte lucrări, de teamă să nu le fie luat de Fisc. După actele pe care obştea le deţine, în 1948, la naţionalizare, proprietăţile acesteia, păduri sau alte imobile, însumau 2.000 de hectare, suprafaţă pe care obştea şi-a recuperat-o de curând, în timp ce Carpatina nu apare cu nici o proprietate pe teritoriul comunei Malaia, cel puţin nu pe domeniul revendicat de moşnenii de la Moliviş. Societatea Carpatina a fost înfiinţată în 1920, prin unirea mai multor societăţi forestiere din zona Brezoi, pentru a putea face faţă concurenţei din breasla lucrătorilor de cherestea şi purta numele de Societatea Anonimă Românească pentru Industria de Păduri Carpatina. Pachetul majoritar de acţiuni era deţinut de baronul Groedel din Budapesta. Între anii 1934-1940, societatea Carpatina îşi diversifica obiectul muncii, prin prelucrarea fagului (înainte se prelucrau numai răşinoasele), obţinerea brichetelor de rumeguş, prelucrarea parchetului sau prelucrarea lăzilor. În 1938, baronul Groedel vinde pachetul de acţiuni trustului Holding International de Bois din Monaco. Intrarea României în război a influenţat negativ toate ramurile exploatării forestiere, astfel că, în 1943, acţiunile cetăţenilor străini au fost cumpărate de Casa Autonomă de Finanţare şi Automatizare din România. Apoi, prin Legea nr. 119/11 iunie 1948, mijloacele de producţie ale Carpatinei au fost naţionalizate.
(Nicu Trandafir)