Cod roşu de prostie 

E uşor să acuzăm autorităţile că nu intervin atât de repede şi de eficient pe cât ar trebui. Şi o facem des şi meritat. Dar de data asta aş vrea să atrag atenţia şi asupra noastră… Am prins zăpezi mari în copilărie, prilej de bucurie, iar nu de nevroze naţionale. Îmi amintesc că o ninsoare în miez de iarnă (26 ianuarie e miez de iarnă) nu era privită ca fiind ceva ieşit din comun, iar faptul de a sta acasă atunci când era zăpada mare era de la sine înţeles, căci deszăpezirea drumurilor se făcea şi mai anevoios decât acuma, iar absenţa telefoanelor mobile şi a televiziunilor de ştiri însemna că dacă ai rămas blocat în maşină pe câmp mureai fără să mai plângă şi ţaţa Leana în faţa televizorului. E uşor să trăieşti într-o bulă şi să crezi că doar la noi în ţară se blochează drumurile atunci când e viscol – asta se întâmplă peste tot în lume . Dar cum să ratăm prilejul de a ne mai crede încă o dată proştii-proştilor şi să nu declarăm ritos „doar în România”, convingându-ne unii pe alţii că doar la noi se poate ca autorităţile să fie luate prin surprindere? Cum să ratăm ocazia de a ne isteriza că n-a venit nimeni să ne deszăpezească în timp util aleile ca să putem ieşi noi cu maşina din parcare până la mall, unde avem treabă? E adevărat, plătim de ne uscăm pentru deszăpezire, iar utilajele sunt puţine, raportate la banii daţi. În plus, autorităţile iau uneori decizii stupide, uşor de comentat de pe margine. Dar asta nu înseamnă că blocaje nu apar oriunde în lume atunci când viscolul e în toi – singura diferenţă e că, imediat ce acesta se domoleşte, intervenţia e mai rapidă, mai eficientă, mai cu cap. Însă în acelaşi timp să nu uităm că acolo lumea iese cu lopata proprie şi îşi dă zăpada la o parte de pe trotuare, nu aşteaptă să vină cineva să facă asta pentru ei. Iar comunităţile locale investesc mai degrabă în utilaje care le pot ajuta fără să vină Armata să le dea zăpada, nu în parcuri de milioane de euro în mijlocul satului… N-o să discut oportunitatea ridicării nivelului de avertizare la „cod roşu”, o să-mi pun totuşi întrebarea: de ce nu ştiu românii să reacţioneze cum se cuvine atunci când autorităţile îi avertizează din timp (în cazul de faţă, cu peste 48 de ore înainte) că urmează să vină un viscol puternic? De ce nu ştiu gravidele să plece spre oraş înainte să vină zăpada peste sat, dacă tot se anunţă peste tot că vine urgia? De ce nu-şi pun românii roţi de iarnă dacă ştiu că au un drum de făcut prin oraş, şi de ce nu-şi iau cu ei cele necesare în caz de deplasare în afara oraşului, ca să nu îngheţe în maşini câteva ore mai încolo? De ce e musai să plece la drum dacă vizibilitatea este zero iar deszăpezirea pe viscol, imposibilă?

De ce, în general, nu ştiu să reacţioneze la ceea ce, până la urmă, este o avertizare din partea autorităţilor, căci codul galben, portocaliu sau roşu nu sunt altceva decât avertizări atât pentru autorităţi cât şi pentru cetăţeni? Nu ştiu, poate lipsa de încredere în autorităţi şi luarea acestora la mişto să genereze această lipsă de reacţie atunci când ţi se spune să nu faci ceva ce, în mod normal, oricum n-ar trebui să faci? Sau e altceva la mijloc, care ţine de un intelect mai precar? Iarăşi este peste puterea mea de înţelegere cum de oamenii nu au lemne de foc în miez de iarnă, cum de nu au de-ale gurii în cămară, ce-au păzit tot anul de acum se plâng că n-au o pâine, dacă nu le-o aduce Armata cu TAB-ul prin zăpadă? An de an vedem aceleaşi poveşti lacrimogene, an de an ne enervăm pe Guvern că nu face destul pentru cetăţenii săi, indiferent de cât de mic este IQ-ul acestora din urmă. Hai să întoarcem un pic foaia şi să ne uităm – nu cumva ne-am obişnuit să facă alţii pentru noi ceea ce ar fi trebuit să facem noi înşine de la bun început? Bun, e valabil şi pentru autorităţi, care nu instalează parazăpezi din timp, dar tare mi-e că exact cei care le fură de pe câmp în doar două nopţi urlă apoi ca din gură de şarpe că nu mai pot ieşi din sat… Iar dacă sunteţi de părere că doar la noi se închid drumurile pe viscol, trebuie să ştiţi că şi în Canada se închid, pentru 5-10 cm de zăpadă, cât timp e viscol.

Mă veţi ierta dacă nu mă voi emoţiona la adresa celor rămaşi blocaţi pe drumuri pentru că au avut nevoie „urgentă” să-şi vadă rudele de la oraş, sau au avut ei o treabă şi au fost mai deştepţi decât cei care le-au spus să rămână acasă. Nu, nu mă refer la cei care chiar au urgenţe reale, apărute în miezul viscolului – aceştia au într-adevăr nevoie de ajutor. Dar din păcate sunt mulţi, mult prea mulţi care deturnează resursele autorităţilor pentru a-i salva de consecinţele propriei lor prostii şi nesimţiri în faţa unor avertizări clare, venite din timp. Iar dacă aceştia din urmă nu s-ar mai pune singuri în calea pericolului, atunci poate am avea şi resursele necesare să-i salvăm pe cei care chiar n-au nicio vină. Data viitoare când mai auzim că vine codul galben, portocaliu sau roşu, poate ne mai gândim înainte de a ne pune singuri într-o situaţie fără ieşire. Dar asta ţine, în mod Darwinian, şi de propria adaptare la mediu. Cât şi de o minimă inteligenţă.

Din păcate, nu există cod roşu de prostie. Există doar consecinţe.

Adrian Mihălțianu (www.gandul.info)