La ce visează copii din Colonie Nuci condamnaţi să trăiască în sărăcie… 

Peste 290 de suflete îşi duc traiul în condiţii greu de descris, în barăcile din cartierul Colonie Nuci de la marginea Râmnicului. Puţini dintre locatari se pot lăuda că au bani pentru mâncare, medicamente sau factura la energie electrică. În timp ce adulţii şi-au pierdut speranţa într-o viaţă decentă, copiii proveniţi din familii defavorizate ori de etnie romă visează, înconjuraţi de sărăcie, la ziua când îşi vor depăşi condiţia. Georgiana e în clasa a V-a şi este cunoscută în cartier drept o elevă model după ce, în şcoala primară, a obţinut doar premiul I. Părinţii nu ştiu să citească şi nu au posibilităţi să-i ofere nici măcar strictul necesar pentru că, în Colonie, aproape toată lumea lucrează cu ziua, pe unde apucă. Situaţia de acasă a făcut-o să viseze cu ochii deschişi la un trai mai bun. Georgiana are planuri mari pentru viitor: vrea să se angajeze în Jandarmerie. „Îmi place la şcoală, am fost cea mai bună din clasă până acum. O să învăţ bine şi de acum înainte pentru că vreau să lucrez în Jandarmerie, să mă fac jandarmeriţă. Cred că doar aşa o să am o viaţă mai bună. E destul de greu să trăieşti în Colonie”, povesteşte Georgiana Tiberiu e un adolescent volubil, interesat de tot ceea ce se întâmplă în Colonie. De fiecare dată când cineva străin îşi face apariţia printre barăci, e dispus să facă pe ghidul şi să ofere orice fel de informaţii. Povesteşte că viaţa copiilor de etnie romă e grea, că unii ar vrea să meargă la şcoală, dar nu au posibilităţi. Peste câţiva ani, Tiberiu ar vrea să devină consilier pe probleme de romi. „Sunt elev la Grupul Şcolar „General Magheru” în clasa a IX-a şi vreau să devin consilier al romilor, să fac tot ce se poate pentru a le fi mai bine. Vreau să-i ajut să înveţe pentru că nu au posibilităţi să meargă la şcoală, n-au rechizite, n-au îmbrăcămite. Viaţa în Colonie e grea şi au ajuns să cerşească la vecinii bogaţi”, se plânge adolescentul.

Prea săraci să meargă la doctor

Într-o altă baracă, un băieţel de 11 ani visează la ziua când va putea merge din nou. În timp ce toţi prietenii şi fraţii săi zburdă în voie, Nicolae Fernando Iacob este nevoit să stea la pat din cauza unor malformaţii congenitale. Băiatul are picioarele deformate şi, de curând, a fost diagnosticat cu sindrom de măduvă ataşată. Pentru că nu mai are televizor (părinţii l-au vândut pentru a face rost de bani-n.r), iar ceilalţi copii nu-l mai vizitează, acesta şi-ar mai dori un calculator, să-şi mai facă de lucru. „La şcoală n-am mai fost de mult timp, nu mai pot să merg. Prietenii mei sunt toţi afară, la joacă, că e cald. Mi-aş dori un calculator, să mă joc şi eu până mă fac bine”, spune Fernando. Mama nu poate spune exact de ce boală suferă copilul ei pentru că nu ştie să citească. E conştientă însă că situaţia e destul de gravă şi că, fără medicaţie şi o intervenţie chirurgicală, fiul ei ar putea rămâne fără picioare. Familia trăieşte de azi pe mâine, iar băiatul nu a mai fost la medic de anul trecut, din toamnă, deşi specialiştii i-au recomandat să meargă la control o dată la şase săptămâni. „Are o gaură în talpă, iar piciorul a început să i se învineţească. Dacă n-am mai avut bani, nu i-am cumpărat nici tratamentul. La spitalul din Râmnicu Vâlcea nu mă internează cu băiatul, că nu sunt specialişti aici, trebuie să merg la Târgu Mureş. De patru luni n-am mai fost la control”, spune mama copilului. Femeia îşi pune toată nădejdea în ajutorul unor oameni de bine pentru că altfel nu are cum să-şi salveze copilul. „Sper să ne ajute şi pe noi cineva, măcar atât cât să ajungem din nou la Târgu Mureş, la medicii de acolo. Aş vrea să fac mai mult pentru copilul meu, dar nu am nicio posibilitate. M-am dus să mă angajez, dar nici ca femeie de serviciu n-am găsit de lucru. Soţul lucrează pe unde găseşte, prin cartier, pentru 20 de lei pe zi”. Familia Iacob trăieşte din alocaţiile celor patru copii şi indemnizaţia de handicap a băiatului bolnav.

Sursa: adevarul.ro