|miercuri, decembrie 8, 2021
  • Follow Us!

Zece tineri din Vâlcea au ales în această lună să fugă de acasă, din care 8 sunt fete 

fondsirieniiathgarda3-1375019193

În luna această poliţiştii vâlceni au fost sesizaţi cu privire la plecarea voluntară a 10 minori. Aceştia au vârste cuprinse între 11 – 17 ani, doi băieţi şi opt fete. Dintre acestea, în cinci cazuri este vorba de plecări voluntare din centrele de plasament. Motivele principale  ce duc la plecarea de acasă a minorilor sunt nesupravegherea părinţilor, dar şi asocierea cu un anturaj necorespunzător. Când vă pierdeţi de părinţi sau alegeţi să-i părăsiţi, dar vă daţi seama că aţi făcut o prostie, este foarte important să luaţi legătura cu un agent de poliţie. „Înainte de a lua hotărârea de a fugi de acasă, întreabă-te: Cum voi supravieţui singur pe stradă?”  Singurul fenomen legat de dispariţia copiilor de la domiciliu este faptul că aceştia aleg această variantă din cauza neînţelegerilor cu părinţii sau din cauza anturajului sau pur şi simplu pentru ca aceştia îşi doresc o mai mare liberate. Soluţia ca adolescentul să nu mai fugă de la domiciliu este ca fiecare copil să vorbească cu părinţii, bunicii, profesorii sau psihologii şcolii şi să le expună problemele cu care se confruntă. Pentru partinţi, modul de acţiune în caz de dispariţie în primele 24 de ore: raportează cazul imediat la Centrul Focus 116000 şi la Poliţie 112; încearcă să-ţi aminteşti îmbrăcămintea, obiectele personale care erau în posesia copilului la momentul dispariţiei. Orice detaliu este important!; fă o listă cu posibilele locaţii în care copilul s-ar putea afla şi încearcă să-ţi aminteşti orice informaţie care ar putea avea legătură cu dispariţia. Toate aceste date furnizează-le Poliţiei!; spune Poliţiei cât mai multe detalii despre împrejurările dispariţiei, chiar dacă este vorba despre întâmplări jenante sau de situaţii conflictuale; descrie cât mai detaliat cum arată copilul în ziua dispariţiei (aspect fizic, îmbrăcăminte) şi precizează dacă copilul prezintă semne din naştere, cicatrici, etc. Sunt de asemenea foarte importante de menţionat diferitele tabieturi sau obişnuinţe pe care le-ai remarcat la copilul tău. În asemenea momente dramatice ai nevoie să-ţi păstraţi echilibrul fizic şi emoţional. După 48 de ore: nu lua/ arunca nimic din camera copilului; gândeşte-te la tabieturile şi preferinţele copilului şi notează-le pentru că ar putea fi indicii legate de dispariţie; aminteşte-ţi de orice schimbare de comportament care ţi-a atras atenţia (noi prieteni) sau despre persoanele pe care le menţiona şi comunică informaţiile Poliţiei/ Centrului FOCUS. Relaţia cu Poliţia: specifică dacă copilul are la el obiecte de valoare sau orice obiect personal; relatează orice întâmplare care ar putea avea legătură cu dispariţia, inclusiv pe cele care ţi s-ar părea jenante; nu te simţi vinovat să relatezi anumite suspiciuni chiar dacă privesc persoane cunoscute de tine; este necesar să spui Poliţiei dacă ai suspiciuni asupra unor anumite persoane. Relaţia cu Poliţia este una de parteneriat – rolul Poliţiei este de a te ajuta să îţi găseşti copilul – de aceea nu uita să colaborezi întrucât orice informaţie este esenţială în procesul de căutare şi trebuie comunicată organelor de poliţie. Înainte de a da dovadă de omenie şi a găzdui un minor dispărut, gândeşte-te că în acest timp este căutat de părinţi şi poliţişti! Orice cetăţean care întâlneşte pe stradă un copil care nu este supravegheat are obligaţia să informeze în cel scurt timp cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze telefonul de urgenţă 112.

 

 

Leave a Response