Drama unui oraș distrus de comuniști – Râmnicu Vâlcea
Râmnicu Vâlcea trăieşte drama unui oraş care şi-a pierdut identitatea arhitecturală şi care deşi s-ar vrea unul turistic, nu are de oferit din acest punct de vedere aproape nimic vizitatorilor. În prezent, conform specialiştilor, mai există doar aproximativ 15 clădiri din perioada antebelică ce au scăpat de tăvălugul demolărilor comuniste din anii 70-80.
Conform directorului Muzeului Judeţean de Istorie, prof. Claudiu Tulugea, drama a început în anii 70, când s-a luat decizia schimbării axei principale tradiţionale est-vest a oraşului cu una nord-sud.
‘Nu doar Bucureştiul a fost victima transformării axei principale, prin realizarea Bulevardului Victoria Socialismului. La scară mică, Râmnicul a fost supus şi el unei asemenea anomalii, axa de intrare dinspre Bucureşti, Bulevardul Mare, a fost anulată, luându-se decizia realizării Bulevardului V.I. Lenin, actuala Calea lui Traian’, a spus Tulugea.
Atunci a început dezastrul, a spus el, pentru că transformarea unei ‘străduţe’ cu două benzi într-un bulevard a însemnat distrugerea tuturor caselor boiereşti care riverane acesteia. Atunci a pierit centrul istoric al Râmnicului, Hotelul Splendid, Bărăţia catolică etc însă s-a reuşit salvarea, la limită, a Colegiului Naţional Alexandru Lahovary. Au scăpat doar casele care nu aveau ieşire direct la trotuar.
Mutilarea oraşului nu s-a încheiat aici, opţiunea autorităţilor de realiza un platou pietonal în centru a trimis buldozerele peste ultimele case antebelice, cu un etaj sau mansardă. Iar ca lucrurile să fie ‘încheiate cu succes’, s-a luat decizia de se ridica în centru un spaţiu comercial. Cu această ocazie, pârăul Morii, cel care traversa oraşul dinspre Parcul Zăvoi până la vărsarea în Olăneşti, a fost ‘trimis’ într-o conductă subterană.
‘Pârăul Morii curgea prin parcul Zăvoi, avea un splai frumos aranjat cu case vechi brâncoveneşti în zona centrală, un podeţ, era una din picăturile de culoare ale centrului’, a descris Tulugea.
Astăzi, oraşul mai are doar 15 ansambluri arhitectonice mai vechi de 100 de ani, răsfirate printre blocurile construite în anii 80, ceea dă un aspect hibrid Râmnicului. Ansamblul Tribunalului, Arhiepiscopia, Poşta Veche, fortifcaţiile din centru, două Colegii Naţionale şi câteva case boiereşti pe străile Mihai Viteazu şi Carol I mai reprezintă ceva din vechiul Râmnic.
‘Asta este drama unui oraş de peste 100.000 de locuitori care nu-şi mai regăseşte identitatea. Au rămas bisericile şi câteva case boiereşti. Autorităţile spun că l-ar dori un centru turistic. Gara este departe de centru, autogările la fel, ce să vadă un turist din fostul centru istoric. Este cu adevărat trist când priveşti fotografii din anii 70 ale oraşului şi te uiţi la prezent. Nu mai spun că industrializarea a dus la transformarea mentalului acestui oraş boieresc într-un unul plin de cartiere-cutii de chibrituri, unde locuiesc navetiştii de pe platformele industriale. Oamenii nu au nicio vină, aşa a fost istoria’, a conchis Tulugea.
AGERPRES
