Câteva observaţii despre liberali şi nu numai
Congresul PNL a complicat in loc sa simplifice lucrurile in opozitie. Astazi nu mai e atat de limpede ca Iohannis va fi candidatul dreptei, nici ca fuziunea cu PDL se va face atat de usor. Anuntul unilateral ca viitorul partid rezultat din fuziune se va numi PNL a iritat teribil nucleul dur al celuilalt partid. Noul presedinte liberal, Klaus Iohannis, a comis un gest pripit, din dorinta de a castiga rapejor mai multa autoritate, dar tocmai graba de a stinge vociferarile a tradat nesiguranta si slabiciune. Cu cateva luni inainte de prezidentiale, se instaleaza incet un mic haos printre liberali cu risc de contagiune la pedelisti. Crin Antonescu i-a subminat din prima zi autoritatea noului lider, in plin Congres. „La cererea publicului” s-a declarat gata sa accepte o candidatura la prezidentiale, anuland orice speranta la mai multa consecventa si coerenta politica. La fel lipsit de scrupule a jucat si Iohannis cand si-a anuntat tot pe nepusa masa demisia din functia de prim-vicepresedinte dupa europarlamentare, fortand astfel plecarea lui Antonescu de la varful PNL si impunerea propriei candidaturi la prezidentiale.
Rivalitatea manifesta la varful PNL intre Antonescu si Iohannis cu cateva luni inainte de prezidentiale si reactia la varful PDL fata de perspectiva inghitirii sub sigla liberalilor indica mai degraba preocuparea acestor lideri fata de un proiect foarte personal si egoist. Dreapta nu dispune, ca in 2004, de un proiect alternativa articulat, de un plan coerent de cucerire a puterii. Tot ce vedem azi e pura improvizatie, impredictibilitate totala. De ce ar vota publicul dreptei asa ceva? De ce s-ar da pe mana unui partid nereformat, cu 31 de vicepresedinti din care mai bine de jumatate sunt figuri sinistre, fosti ministri cu prestante deplorabile: baroni, penali, figuri compromise la guvernare alaturi de PSD, in fine, toate vedetele loviturii de stat din 2012? In incercarea sa de impaca toate aripile din partid, Iohanis si-a subliniat slabiciunea in loc sa impuna forta. Cum poate functiona un partid cu 31 de sefuleti, ce autoritate mai are o functie golita de continut?
Ce l-o fi determinat pe Antonescu sa revina? Cel mai probabil caracterul sau imprevizibil, apoi vanitatea de politician umilit, care a tinut sa i-o platesca celui care l-a inlaturat de la sefia partidului fortandu-i mana si, de ce nu, instinctul ca Iohannis s-a dezumflat ca om politic mai rau decat el insusi. Toate la un loc l-au trezit din somn. Vibratia salii l-a tradat pe Iohannis. Antonescu nu putea rata momentul. Cel mai prost semnal de la Congresul PNL n-a fost neaparat rivalitatea de la varful partidului, batalia pentru pozitia de candidat. S-ar putea ca publicul, in final, sa aprecieze competitia iar viitorul candidat liberal la prezidentiale sa iasa intarit din asta. Vom vedea. N-ar fi exclus sa vedem un tandem Antonescu – Iohannis, cu liderul PNL propus la functia de premier, ceea ce l-ar multumi si i-ar satisface deplin setea de putere. Ar ramane cel putin lider de partid, cu o sansa buna sa ajunga intr-o buna zi la Palatul Victoria. Una din cele mai proasta vesti de la liberali dupa Congresul de sambata este ca actioneaza, functioneaza si se aseaza ca partid ca un PSD mai mic, ca promoveaza toti ponositii si dubiosii exact ca marele partid. Apoi, lipsesc in continuare marile clarificari publice, desi un Congres era cel mai potrivit loc pentru ele. Prea putin conteaza pentru votanti daca numele viitorului partid va fi PNL sau PDL cata vreme nici liberalii nu le explica de ce se aliaza cu „cei care au taiat pensii”, nici pedelistii nu se obosesesc sa spuna cum de se aliaza asa usor cu „pucistii”.
În absenta oricaror discutii elementare pe aceste doua teme mari, esentiale pentru a pastra minime standarde de decenta in politica, cele doua partide nu vor castiga prea usor increderea publicului, fie a celui dezamagit de guvernarea PDL, fie a celui revoltat de actiunile PNL din vara lui 2012. Unificarea dreptei pare tot mai limpede un proiect impus de sus in jos, de la varful Partidului Popular European. Acuzatiile aduse lui Antonescu, ca ar fi negociat pentru sotie un post de vicepresedinte al Parlamentului European la pachet cu intrarea PNL in PPE, ar putea contine un gram de adevar si adauga la marele tablou al proiectelor foarte personale despre care discutam mai sus. Cât de ciudat se scrie istoria politica in Romania! Acum zece ani, PDL-ul lui Basescu se pregatea sa inghita PNL-ul lui Tariceanu si sfarseste azi cu un Tariceanu cam ridicol, incercand sa-si inghita propriul partid din pozitia de marioneta a PSD si cu niste pedelisti cam dezorientati, gata sa capituleze in liberalilor fara prea multe mofturi.
În fine, vestea cu adevarat proasta merita pastrata la final. Acum, dupa marele sfat de taina de la Orastie, Victor Ponta se contureaza, cu toate rezervele si precautiile, drept viitor candidat al PSD. In caz ca va intra in lupta, l-ar putea avea adversar pe Crin Antonescu. Greu de crezut ca Iohannis mai are multe sanse dupa ce si-a expus toate defectele, neajunsurile si limitele sale evidente de om politic. În loc de concluzie. Traian Basescu ii adresa lui Adrian Nastase naucitoarea intrebare in 2004: Mai, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi fosti comunisti? La zece ani distanta, si mai dificil ar fi de raspuns la intrebarea: ce blestem o fi pe poporul asta daca va ajunge sa aleaga intre unii ca Ponta si Antonescu?
Dan Tapalagă (www.hotnews.ro)
