Să încetăm cu speculațiile, să ne rugăm pentru sănătatea lui Robert Turcescu
Dacă Turcescu este pur și simplu bolnav, nimeni nu prea mai are multe de comentat.
Comentariile curg însă șuvoi.
Zicala potrivit căreia un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți nu pot să o scoată este ilustrată cum nu se poate mai bine.
Înțeleg, desigur, incultura jurnaliștilor în materie de psihologie și, mai precis, de psihopatologie, dar nu îmi explic cum este posibil ca nimeni să nu facă analiză de text pe cele spuse de Turcescu și să nu observe elementele delirante.
Nu doar densitatea ideilor mistice șochează, ci și sintaxa de Filocalie.
Îmi fac totuși datoria de a aduce în această pagină o explicație a delirului mistic conform dr. Letiția Dobranici și dr. Eugen Ștefănuț :
„În delirul mistic, bolnavul are convingerea ca este purtătorul unei misiuni de ordin moral, religios, spiritual. El este menit fie sa reinstaureze armonia și pacea în lume și sa răspândească pacea și credința, fie sa-i curețe de păcate pe semenii săi și sa îndepărteze demonii. În țesătura delirului, de inspirație biblica, apar adeseori tulburări de percepție de tipul halucinațiilor vizuale sau auditive, în care bolnavul aude și vede îngeri, diavoli sau sfinți și profeți.
Ca și în alte deliruri, debutul delirului mistic este de cele mai multe ori insidios, progresiv, putând dura săptămâni, luni sau chiar ani. În faza predeliranta, bolnavul are tendința de a se izola, poate deveni suspicios, iritabil, preocupat excesiv de semnificația unor evenimente, gesturi, simboluri, schimbându-și treptat felul obișnuit de a trai până atunci. Este receptiv la orice ar putea sa-i servească drept argument pentru susținerea falselor sale credințe.Treptat, ajunge sa fie inabordabil în fata unor explicații logice. În debutul brusc, bolnavul are revelația, intuiția principalei sale idei delirante în jurul căreia construiește apoi delirul.”
Câteva fragmente din cele spuse de Turcescu sunt revelatoare în sensul definiției de mai sus:
“Am căutat ani de zile până să am puterea să scot asta la iveală. Mi-am dat seama că e necinstit față de Dumnezeu, de mine și de dumneavoastră, că e necinstit, că nu trebuie să mint, să mărturisesc, indiferent cât m-ar costa. Astăzi vă spun, din momentul în care m-am decis să spun aceste lucruri, astăzi mai mult ca oricând sunt împăcat, am o stare de fericire, de bucurie, ca un om care a urcat un munte cu un rucsac de pietre în spate”.
„Vreau să anunț un singur lucru foarte important: n-am trăit o bucurie mai mare, o eliberare mai mare, n-am auzit lucruri mai frumoase în sufletul meu decât azi cand m-am eliberat de povara asta.”
„Vă spun că dacă există în voi, tot ce vreți să scoateți la suprafață pentru a vă putea elibera. Nu există rețete pentru mântuire, pentru a sta în fața lui Dumnezeu. Există o rânduială în toate.
Pentru că acum a venit momentul, pentru că lucrurile astea sunt dincolo de noi, țin de lucruri mult mai înalte.”
„Să înțelegem împărăția lumii de sus. Raiul, iadul sunt langa noi, la această masă, toate sunt aici. Există o judecată în toate. (…) Nu mă pune pe mine să mă judec acum.”
Sper că acum devine ceva mai clar ceea ce se întâmplă cu Robert Turcescu.
Tensiunile acumulate în anii de presă, campania electorală, discuțiile despre ofițerul acoperit sunt cauze exogene care au declanșat puseul psihotic.
Nu analiza în cheie politică a celor spuse de Turcescu este de dorit acum, ci o rugăciune pentru sănătatea lui. (criterii.ro)
