Spovedania și Împărtășirea copiilor
Mântuirea părinților, chiar și a celor care duc viață creștinească, depinde în mod semnificativ de faptele copiilor lor. Părinții care nu se îngrijesc de copiii lor vor fi pedepsiți, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cine este nepăsător față de copiii săi, deși în celelalte este râvnitor, acela va fi pedepsit aspru pentru acest păcat. Toate trebuie lăsate la o parte și, în primul rând, să fie grija pentru copii, pentru a-i educa „întru învățătura și cercetarea Domnului” (Efeseni 6, 4)”.
Pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine, creștinul trebuie să se roage, să postească și să se spovedească. Pâna la vârsta de șapte ani, postul și Spovedania nu sunt obligatorii însă pentru copii. Copiii se pot împărtăși la fiecare Sfânta Liturghie. Cei foarte mici, care încă mai sug, se pot împărtăși și după ce au supt dimineața, dar se recomandă să treacă măcar o oră de la ultima masa, pentru a elimina eventualul aer înghițit în timpul mesei. Copiii de până în șapte ani, care urmează o alimentație obișnuită, trebuie să nu mănance nimic în dimineața în care doresc să se împărtășească.
În anul 1956, Sfântul Sinod a hotărât că pentru copiii cu vârste cuprinse între 7-12 ani și pentru credincioșii de orice vârstă care sunt cuprinsi de slăbiciuni și suferințe trupești, pravila postului să fie obligatorie numai în zilele urmatoare: toate zilele de miercuri și vineri de peste an, în afară de cele în care se face dezlegare la pește; prima și ultima săptămână din Postul Paștelui și din cel al Nașterii Domnului; ultima săptămână din Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel; cele două săptămâni ale Postului Adormirii Maicii Domnului; ajunul Crăciunului (24 decembrie); ajunul Bobotezei (5 ianuarie); Tăirea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) și Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). În celelalte zile și săptămâni de post din an, copiii până în doisprezece ani sunt dezlegați a mânca pește, icre, ouă, lapte și brânză.
Cât mai din vreme, fiecare copil trebuie să învețe să se închine corect și să se roage lui Dumnezeu în momentele importante de peste zi, la trezire, la masă și la culcare. Apoi, precum învață primele poezii, el trebuie să învețe și primele rugăciuni.
Odată cu trecerea anilor, primirea Sfintei Împărtăşanii devine o faptă tot mai deosebită în viaţa copilului, pregătirea pentru aceasta crescând treptat, până când întreaga familie ajunge să urmeze aceeași rânduială. Copiii nu trebuie să fie constrânși să postească, nici să se spovedească sau să se împărtășească. Când părinții postesc, se roagă și se împărtășesc, copiii lor le vor urma în mod firesc exemplul. Mersul la slujbă, la Spovedanie și la Impărtășanie trebuie să fie pentru copii momente de bucurie, pentru ca ei să primească întâlnirea cu preotul ca pe un lucru odihnitor și plăcut.
Copilul care își petrece primii ani în Biserică își împodobește sufletul cu amintiri pline de credință. Chiar daca, la un moment dat, el s-ar îndepărta de Biserică, el nu va putea pierde această moștenire părintească. Aceste amintiri se prefac în semințe duhovnicești capabile sa îl întoarcă pe cel rătăcit către starea lui cea dintâi, de fiu al lui Dumnezeu. În acest sens, Avva Dorotei spune: „Semințele de virtute nu pot fi distruse”.
Arhiepiscopia Râmnicului
