|sâmbătă, decembrie 5, 2020
  • Follow Us!

Stareța Mănăstirii Bistrița, stavrofora Mihaela Tamaș a trecut la Domnul 

stareta_mihaela_tamas

Stareța Mănăstirii Bistrița, din județul Vâlcea, stavrofora Mihaela Tamaș a trecut la Domnul în dimineața zilei de 3 ianuarie 2015, la vârsta de 82 de ani.

S-a născut în data de 23 noiembrie 1932, în localitatea Gherla, județul Cluj.

Între anii 1953-1955 a viețuit în Mănăstirea Măgura, din Târgu-Ocna. A fost tunsă în monahism  în data de 24 iunie 1957, în Schitul înălțarea Domnului, din județul Bacău, unde a viețuit între anii 1955-1960. În urma Decretului 410/1959, între anii 1960-1976, a fost nevoită să părăsească mănăstirea.

Între anii 1976-1988, la chemarea Preasfințitului Iosif Gafton, a condus obștea din Mănăstirea Clocociov, unde l-a avut ca duhovnic pe Părintele Visarion Coman. Între anii 1988-1992 a viețuit în Mănăstirea Brâncoveni, din județul Olt.

A venit la Mănăstirea Bistrița în data de 5 mai 1992, revigorând viața mănăstirească de aici. S-a remarcat printr-o activitate gospodărească deosebită, renovând întregul ansamblu monahal și înființând ateliere de pictură, broderie, cizelură, croitorie etc.

A condus obștea mănăstirii vreme de 22 de ani.

Slujba de înmormântare a fost săvârșită luni, 5 ianuarie, la ora 11.00, de către Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

Stavrofora Mihaela Tamaş, stareţă ziditoare de mănăstiri, plină de iubire şi monahie ascultătoare

 

După o îndelungată suferinţă, iată că Maica Stareţă Mihaela a trecut la cele veşnice și chiar dacă acest fapt nu ne-a surprins bolnavă fiind de mai multă vreme. Durerea este mare căci cea care a condus cu vrednicie timp de 22 de ani această lavră lasă un mare gol în sufletul nostru, și mai ales în sufletul frățiilor voastre, monahii și surori ale acestei mănăstiri, ce ați fost crescute de Maica Stareță cu iubire de adevărată mamă.

A venit la mănăstirea Bistrița la 5 mai 1992, unde mai bine de 22 de ani, a făcut ascultare ca stareță și a reușit să refacă întreg complexul mănăstiresc, înființând aici și ateliere de pictură, cizelură, sculptură, broderie, croitorie, ce sunt cunoscute și dincolo de granițele țării noastre. Prin toată activitatea sa la Mănăstirea Bistrița, Maica Stavroforă Mihaela Tamaș a reușit să facă din această lavră ocrotită de Sfântul Grigorie Decapolitul o mănăstire exemplară nu doar pentru eparhia noastră, ci pentru întreaga Biserică. S-a îngrijit nu doar de activitatea gospodărească, ci și de cea culturală, înființând binecunoscutul grup de muzică psaltică „Sfântul Grigorie Decapolitul”, purtând de grijă celui mai mare depozit de carte veche bisericească din țara noastră, încercând în toate să-L slujească pe Hristos. A crescut ca stareță, nu doar la Bistrița, sute de maici, pe care le-a povățuit ca o maică iubitoare. Multe din ucenicele sale, urmând sfaturile duhovnicești ale Maicii Mihaela au ajuns la rândul lor starețe vrednice.

Pe Maica Mihaela toți o știm ca pe o maică rugătoare, care te lumina cu chipul ei plin de bunătate și smerenie. Era nelipsită de la slujbe, iar pravila de zi cu zi o împlinea cu strictețe. Am cunoscut-o în scaunul de spovedanie ca o maică smerită, aspră cu sine însăși, dar plină de bunătate cu ucenicele ei și, mai presus de toate, jertfitoare cu adevărat pentru Hristos Dumnezeu și aproapele.

Tuturor Maica Mihaela Stavrofora, Stareța Mănăstirii Bistrița, trebuie să ne fie pildă de ascultare, pildă de jerfelnicie, pildă în iubirea lui Dumnezeu și pildă de smerenie autentică. Dacă frățiile voastre, ucenicele ei, ați iubit-o pe Maica Mihaela, atunci nu puteți să nu îi urmați pilda vieții ei. Nu am auzit-o cârtind, nu am auzit-o plângându-se, nu am văzut-o nefăcând ascultare, ci în toate am văzut-o ca o următoare autentică a cuvioaselor din vechime. Și cuvântul Maicii Sinclitichia pe care astăzi în ziua înmormântării Maicii Mihaela Biserica noastră o prăznuiește pare luat din viața Maicii Mihaela: „Trebuie ca noi să ne cârmuim sufletul cu discernământ, să nu ne urmărim interesul nostru, nici să slujim judecăţii noastre, ci să ne încredem părintelui întru credinţă”. Așa a fost Maica Mihaela, așa și-a condus ea întreaga sa viață. Precum ați auzit cântându-se în textul liturgic de la înmormântarea de astăzi: „Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deșartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu”, așa a fost și întreaga viață a Maicii Starețe Mihaela, o continuă nevoință și ascultare din dorul după Mirele Cel ceresc, pe care suntem siguri că ea L-a întâlnit acum în Împărăția Sa.

Ne rugăm ca sufletul Maicii Mihaela să fie așezat în ceata cuvioaselor mult ostenitoare și mult rugătoare căci și dânsa mult s-a nevoit în viața acesta!

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

 

† VARSANUFIE,

Arhiepiscopul Râmnicului

 

 

Leave a Response