Aghiasma, apă sfinţită 

Aghiasma este apa sfinţită de Duhul Sfânt, prin rugăciunile rostite de preot, într-o slujbă specială. Când preotul cheamă asupra apei puterea Duhului Sfânt, ea dobândeşte puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi natura înconjurătoare, pentru ca ele să capete binecuvâtarea Domnului. Apa este simbolul curăţirii sufleteşti şi a sfinţirii vieţii.

Datorită prezenţei în ea a harului lui Dumnezeu, aghiasma nu se strică niciodată. Există în popor credinţa greşită ca aghiasma adunată de la mai multe biserici sau din mai mulţi ani este mai puternică sau mai sfinţită. Nu este adevărat acest lucru. Harul lui Dumnezeu nu se adună în mod matematic, cum cred unii, ci se dăruieşte fiecăruia din mila lui Dumnezeu, rodind în viaţa după măsura credinţei fiecăruia. Astfel, un om care bea aghiasmă de la biserica de care aparţine se poate împărtaşi de harul lui Dumnezeu mai mult decăt unul care bea aghiasmă adunată de la mai multe manastiri, dar care nu îşi îndreaptă viaţa şi credinţa.

„Sfinţirea cea mică a apei” – Sfeştania – se săvârşeşte oricând este nevoie, în biserică sau în casele credincioşilor. În biserică, ghiasma mică se sfinţeşte la începutul fiecărei luni calendaristice, iar în casele credincioşilor, oricând este nevoie. Sunt recomandate zilele de post deoarece rugăciunea unită cu postul este mai primită de Dumnezeu. Rugăciunea rostită în cadrul slujbei de sfinţire spune că aghiasma are puterea de a alunga duhurile necurate din casele creştinilor şi de a curăţi mintea de gânduri rele. Cu această aghiasmă se stropesc toate lucrurile din viaţa omului: casa, curtea şi grădina, maşina, vitele, ogoarele, viile şi livezile, pentru a le feri Dumnezeu de rele. Fiecare credincios poate stropi cu aghiasmă casa în care locuieşte, atunci când simte nevoia.

Aghiasma mica se poate bea zilnic, după anafură, dacă după miezul nopţii nu s-a mai băut şi nu s-a mai mâncat nimic. Pentru cei bolnavi este de mare folos să guste aghiasmă şi să-şi stropească trupul aflat în suferinţă. Elevii şi studenţii pot lua aghiasmă mică şi mai pot să-şi stropească fruntea şi hainele, spre a le lumina Dumnezeu mintea. Femeile nu pot lua aghiasmă în perioada de necurăţie trupească lunară. Cei căsătoriţi nu pot lua aghiasmă dacă s-au aflat trupeşte în acea zi. Aghiasma mică luată cu rugăciune şi cu multă cuviinţă alungă duhurile rele, mintea o curăţeşte de gândurile rele şi o îndreptează spre rugăciune.

„Sfinţirea cea mare a apei” se săvârşeşte de două ori pe an: în ajunul Bobotezei, cu aceasta stropindu-se casele credincioşilor, şi în ziua de Bobotează, aceasta fiind luată de credincioşi acasă şi păstrată peste an. Sfinţirea cea mare a apei, săvârşită de preoţi în ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a sfinţit firea apelor, botezându-Se în apele râului Iordan, este săvârşită numai în biserică sau lângă o apă curgătoare curată. Spre deosebire de aghiasma mică, cea mare este sfinţită printr-o dubla invocare a Duhului Sfânt, fapt care îi dă o putere sfinţitoare deosebit de mare. Aghiasma mare este păstrată cu multă grijă în Sfântul Altar, ea fiind folosită de preot la multe rugaciuni săvârşite peste an: cu ea se stropesc toate lucrurile şi obiectele liturgice care urmează a fi sfinţite, cu ea se stropesc demonizaţii şi cei vrajiţi, atunci când li se citesc rugăciunile de dezlegare şi molitfele etc.

Aghiasma mare se bea vreme de opt zile, începând din ziua Bobotezei şi încheind în ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie); numai în această perioada se poate bea aghiasmă mare fără post şi fără Spovedanie. După data de 14 ianuarie, aghiasma mare se ia numai cu binecuvântarea preotului duhovnic, cu post şi cu Spovedanie, întotdeuna înainte de anfura. Aghiasma mare se dă şi celor care nu au binecuvântarea de a se împărtăşi cu Sfintele Taine, ca întărire spre nădejdea pocăinţei, a mângâierii şi a îndreptării lor pe viitor.

În cartea „Molitfelnic”, înainte de slujba de sfinţire a apei, este aşezat următorul îndemn: „Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt prin rugăciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri de lucrări are, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc; că prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc şi se iartă pacatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti, gândurile cele rele; iar mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi îndreptată spre rugaciune se face; bolile goneşte şi dă sănătate trupească şi sufletească. Şi mai în scurt, să zicem: toţi cei ce o primesc cu credinţă, iau sfinţenie şi binecuvântare.”