|duminică, noiembrie 29, 2020
  • Follow Us!

Un film pentru hackerii din Valcea 

c_grupare_hackeri

 

Nu mi-am facut planuri pentru blog in 2012. Am primit leapsa de la Carmen, dar nu am reusit sa ma mobilizez, tocmai pentru ca am zis ca eu si blogul meu vom avea o relatie model de mama-fiu, in care fiul are voie sa faca si sa se gandeasca la ce are el chef, pana cand o sa isi dea seama ce va face cand va fi mare si va avea multe admiratoare innebunite dupa el. Asa ca libertatea de discurs si gandire imi va caracteriza blogul anul asta.

Si, plecand de la cele mai sus declarate, trebuie sa va povestesc cat de bine am terminat 2011 in materie de filme si cat de si mai bine l-am inceput, bineinteles, tot in materie de filme, ca despre asta vorbim aici.

Se facea ca era intr-o marti seara, fix dupa mesele grele de Craciun si ca nu mai aveam stare in casa. Asa ca na, ce face tot romanul din Bucuresti cand nu are stare in casa, pleaca la mall. Sa vada un film. La mine n-a fost orice film, ca ma lasasera actorii cu gura cascata la ultima reprezentatie, asa ca era neaparat nevoie sa vad cat de cascata-mi ramane gura acum. Si am vazut Sherlock Holmes 2. Pe langa faptul ca Jude Law e o bomboana de baiat, cuplul Law-Downey Jr e demential. Nu sunt o experta in ale filmelor, dar cand un film ma face atat de curioasa de uit sa mai sorb din suc, inseamna ca e de mare angajament. Asadar, mi s-a parut o nebunie de film, l-am pomenit pana la final de an tuturor cunoscutilor care voiau sa vada un film bun si zic ca mi-am indeplinit norma de oameni influentati prin WOM care sa ceara bilete la el si la niciun altul. Si ca o concluzie a lui 2011, prin prisma filmului, asa mi-as dori sa traiesc pe vremea cand s-a inventat corsetul si crinolina victoriana, pentru ca asa feminine imi pareau femeile si asa garderobe imense aveau…

Asa a trecut 2011, marcat  de un ultim film bun, dupa ce fusese precedat de altele bune precumDrive, Mr Popper’s Penguins si In Time.

Si a venit repede si 2012, cand, intorsi in Bucuresti dupa peripetii in localitatea cu ape sulfuroase din judetul valcean, unde paturile se rup de proprietari care asteapta, frecandu-si mainile, ca la final de sedere sa le mai intre inca o spaga in buzunar, am mers la film. Chiar in seara reintoarcerii (poate si pentru ca nu eram atat de obositi precum ne asteptam). Si am zis sa dam piept cu 2012 in forta si sa mergem la un film despre care citisem ca e genial pentru ca protagonista joaca mai mult decat genial si ca intra perfect in pielea personajului – The girl with the dragon tattoo.

Cand am auzit de el mi-am zis ca ha ha, ce tare the girl with the pearl earring, the girl with the dragon tattoo, ce neinspirati sunt cei care pun nume filmelor. Eu una nu l-as fi numit asa, mai ales ca nu prea am vazut care-i metafora cu dragonul, as fi mers mai degraba pe tema biblica pe care o exporeaza filmul si pe personalitatea nebuna a fetei.

Ce mai, desi a jucat in 007, unde multi l-au cam placut, Craig si-o cam ia la executie de la fata. Vazuti in cuplu, merg, dar doar la atitudine, ca la capitolul hai sa hook up si vedem ce-o iesi, lui Craig ii merge mai bine genul de actrita din 007, bitchy, dar macar bitchy si putin mai feminina.

Actrita suedeza de care nimeni nu a mai auzit pana acum e, cum sa-i spun eu, o tipa lasciva, desi nici asta nu e definirea ei completa. Mi-a placut la nebunie de ea, si nu doar pentru ca avea tatuaj pe omoplatul stang, unde pare a fi the best place to have something tattooed (cred ca asta va fi trendul vara asta, apropo), dar e asa o misterioasa si o introvertita si o desteapta de parca vrei sa o mai vezi, sa o cunosti si mai tare.

Concluzia e ca mi-a placut cam tot la filmul asta, mai ales treaba biblica si antisemita si combinatia de familie nebuna cu tipa si mai nebuna care e hackerita si mai e si sub tutela statului, dar si doza maare de dramatism pe care o are filmul. Credeti-ma ca tare m-am abtinut sa nu-mi pun mana la ochi, cum o faceam cand eram mica, la scenele care implicau saruturi, cand libidinosul o agresa pe actrita. Dure, dure rau scenele alea, dar razbunarea a fost atat de, “asa ti-as fi facut si eu, nenorocitule!”, incat, sa zicem ca le-am acceptat pana la urma.

Aaa, si fata (Rooney Mara) arata asa inainte de film.

Si da, e un film care sa-i oftice pe hackerii din Valcea sa fie si mai buni si si mai cunoscuti pentru spargerile de sisteme.

Asa ca am deschis 2012 cu mare patos si cu ochii larg deschisi, as spune eu, cu un film care cred ca va fi megapremiat, si cu o actrita care a jucat impecabil. Si seara asta am terminat-o in glorie cu Di Caprio in Body of Lies (2008), alt actor care a crescut foarte fain de la film la film.

Somn usor, iubitori de filme si hackeri valceni (de-acum 20% dintre cititorii blogului, sunt sigura:)! (www.ralucaduta.ro)

Leave a Response