EXCES DE CATUSE – Arestarea preventivă nu mai este o măsură excepţională. Judecătorii prelungesc mandatele şi de 15-20 de ori, fără a motiva soluţiile
Preocupati de executarea directivelor trasate de partenerii europeni si confruntati cu un numar in crestere de cereri de mandat primite de la parchete, unii judecatori acorda tot mai putina atentie drepturilor fundamentale ale individului. Nesocotirea tratatelor la care statul roman este parte a favorizat aparitia si perpetuarea unor practici abuzive in materia aplicarii masurilor preventive, in dosarele care au ca obiect fapte comise fara violenta. Cazuri concrete de arestare preventiva demonstreaza cum excesul si arbitrariul au infrant principii ca oportunitatea si proportionalitatea, creand premisele unui lung sir de condamnari la CEDO pentru incalcarea drepturilor fundamentale garantate de Conventie, precum libertatea si siguranta (Art.5), interzicerea pedepselor si tratamentelor inumane ori degradante (Art. 3) si chiar dreptul la viata (Art.2).
Persoane cercetate pentru fapte de coruptie sau de natura economica – asadar, infractiuni fara violenta – ajung sa execute ani de zile de arest preventiv, inainte ca judecatorii sa pronunte o solutie pe fond. Fie ca vorbim de procurori care solicita incuviintarea, fie ca vorbim de judecatori care admit cererile tot mai numeroase venite din partea parchetelor, magistratii recurg tot mai des in ultima perioada la catuse, uitand ca arestarea preventiva este prin definitie o masura exceptionala.
„Orice masura privativa sau restrictiva de libertate se dispune in mod exceptional si doar in cazurile si in conditiile prevazute de lege” – Codul de procedura penala, art. 9 alin. (2)
In dosarele finalizate cu rechizitoriu, masura privativa de libertate este adesea dispusa sau prelungita chiar de magistratul care examineaza fondul cauzei. Catalogata de multi specialisti drept o forma de antepronuntare, aceasta practica ii creeaza inculpatului arestat impresia rezonabila ca judecatorul va adopta intr-un final o solutie de condamnare tocmai pentru a justifica privarea de libertate pe care a dispus-o impotriva sa, uneori si de 15-20 de ori, de-a lungul procesului.
Aceiasi magistrati uita ca atunci cand un inculpat este tinut in spatele gratiilor o durata execesiva de timp, opinia publica isi formeaza inevitabil si iremediabil impresia vinovatiei acestuia.
„Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata” – Constitutia Romaniei, art. 23 alin. (11)
Luju.ro
