Şedinţă tensionată la Tribunalul Vâlcea în momentul aprobării planului de reorganizare a Oltchim 

Zilele trecute, consorţiul de administratori judiciari ai Oltchim a dat publicităţii motivarea completă a Sentinţei nr. 892/22 aprilie 2015, pronunţată în dosarul de insolvenţă nr. 887/90/2013, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, prin care a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei SC Oltchim SA, propus de către consorţiul de administratori judiciari. În cadrul şedinţei de la Tribunalul Vâlcea, care a durat peste patru ore, apărătoarea salariaţilor de la SC Oltchim SA a atras atenţia instanţei că reprezentanţii consorţiului de administratori judiciari nu au răspuns concret solicitărilor salariaţilor debitoarei aşa cum au fost consemnate prin încheierea din data de 25 martie 2015, în sensul de a preciza care este modalitatea şi termenul de plată a drepturilor salariale, ci au dat un răspuns evaziv. Instanţa a constatat că prin răspunsul dat la data de 14 aprilie 2015, de către consorţiul de administratori judiciari, aceştia au răspuns celor solicitate raportat la dispoziţiile din Legea nr. 85/2006, iar referitor la nemulţumirile exprimate de apărătoarea foştilor salariaţi, acestea urmează să fie avute în vedere cu prilejul confirmării planului de reorganizare. În aceste condiţii, Tribunalul Vâlcea a confirmat oficial planul de reorganizare judiciară a debitoarei SC Oltchim SA, propus de consorţiul Rominsolv SPRL şi BDO Business Restructuring SPRL, votat în şedinţa Adunării creditorilor din data de 9 martie 2015. De asemenea, a stabilit termen pentru depunerea raportului trimestrial prevăzut de dispoziţiile din Legea nr. 85/2006, la data de 23 septembrie 2015. În ceea ce priveşte viabilitatea planului de reorganizare, administratorii SC Oltchim SA au precizat la Tribunalul Vâlcea că rezultatele economico-financiare înregistrate de către debitoare în trimestrul I 2015 confirmă faptul că societatea, urmare a măsurilor implementate după intrarea în procedura insolvenţei, a ajuns la situaţia în care lună de lună înregistrează rezultat operaţional pozitiv, respectiv indicator EBITDA pozitiv. Reprezentanţii SC Electrica Furnizare SA au depus la dosar cerere completatoare prin care solicită instanţei respingerea planului de reorganizare a debitoarei având în vedere atât motivele expuse pe larg prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul din data de 25 martie 2015, precum şi în raport de motivele expuse oral. De asemenea, au solicitat ca viabilitatea planului de reorganizare să fie supusă atenţiei şi unui alt administrator judiciar independent. Precizează că deşi în caz de valorificare a bunului ce face obiectul garanţiei, aceasta şi-ar satisface în totalitate creanţa, potrivit raportului de evaluare efectuat la cererea debitoarei, sau cel puţin 50% din valoarea creanţei, conform evaluării efectuate în prezentul dosar, prin programul de plăţi creanţa acesteia este defavorizată, fiind prevăzut a fi achitată în procent de 70% din valoarea totală a creanţei, urmare a modalităţii de întocmire a tabelului definitiv şi a planului de reorganizare. Astfel că, toate creanţele garantate ar urma să primească până la 70% din valoarea înscrisă în tabelul definitiv din mai puţin de 50% din valoarea creanţei admise în tabelul preliminar. În concluzie, arată că societatea creditoare ar urma să primească, în caz de reorganizare, o sumă cu mult diminuată faţă de ipoteza falimentului debitoarei. Prin urmare, în timp ce salariaţii vor primi 100% din creanţe, creditoarea SC Electrica Furnizare SA va primi numai o proporţie de cel mult 35%. Tot reprezentanţii creditorului SC Electrica Furnizare SA arată că, deşi prin plan se prevede înlocuirea cu anumite garanţii constituite asupra părţilor sociale ale SC Oltchim SPV SRL, totuşi, conform dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 85/2006, între creditoare şi debitoare nu există încheiată în mod legal o novaţie. Precizează că, în realitate, este vorba despre un faliment mascat, prin care se urmăreşte înlăturarea creanţelor înscrise în procedură, precum şi a bunurilor şi garanţiilor, unicul scop fiind de a înstrăina fară nici un impediment bunuri afectate de garanţii reale. Creditorul spune că planul nu prevede nici o măsură de natură să interzică înstrăinarea activelor SC Oltchim SA transferate acesteia. Astfel, se arată că premisele de la care pleacă administratorii judiciari sunt eronate, deoarece metoda vânzării în bloc, respectiv înstrăinarea întregii afaceri, ca ansamblu funcţional, este specifică falimentului, iar nu reorganizării, fiind invocate în acest sens prevederile din Legea nr. 85/2006. Se precizează faptul că pretinsul plan nu urmăreşte redresarea activităţii SC Oltchim SA, efectele reorganizării conducând la aceleaşi efecte ca şi în faliment, adică dispariţia societăţii debitoare. În plus, subliniază faptul că în cazul în care s-ar fi optat pentru înstrăinarea afacerii, ca ansamblu funcţional în cadrul procedurii falimentului, creanţele deţinute împotriva societăţii nu ar fi putut fi defavorizate, în sensul reducerii creanţelor creditorilor garantaţi cu 70%, aspectele invocate mai sus conducând în final, în opinia creditoarei, la încălcarea prevederilor referitoare la tratamentul corect şi echitabil. Un al doilea aspect priveşte programul de plăţi cuprins în planul de reorganizare, iar prin raportare la dispoziţiile din Legea nr. 85/2006, se arată că programul nu cuprinde sumele ce vor fi plătite creditorilor, nici termenele la care se vor realiza aceste plăţi. Se impune concluzia că planul de reorganizare trebuie să cuprindă o singură modalitate de reorganizare, iar adoptarea mai multor programe de reorganizare nu poate conduce la un real program de plăţi care să conducă la satisfacerea creanţelor conform tabelului de creanţe. Astfel, planul nu cuprinde cuantumul despăgubirilor ce trebuie oferite titularilor de creanţe în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuţie, în caz de faliment. Administratorul SC Oltchim SA Gheorghe Piperea vorbeşte de posibilitatea judecătorului sindic să apeleze la un alt practician pentru a-şi spune o părere cu privire la viabilitatea planului de reorganizare, însă acest lucru se face numai în cazul în care are dubii cu privire la viabilitatea planului şi de potenţialul pe care îl are judecătorul sindic să numească un practician de insolvenţă. Însă, consideră că nu sunt dubii în această privinţă, dar dincolo de acest lucru atunci când un judecător sindic numeşte un astfel de practician de insolvenţă să se pronunţe pe viabilitatea planului speră să ţină cont şi de principiul celerităţii.

(Petre Coman)