Ce s-a ales de minele deschise de nemţi în Voineasa 

Colonia Cataracte, aşezarea-fantomă din inima Carpaţilor.

Vagoane întregi de aur din minele de pe Valea Lotrului au luat calea necunoscutului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când armata lui Adolf Hitler a pus piciorul pe pământ vâlcean, spune o legendă. Exploatarea minieră a continuat şi s-a dezvoltat în timpul comuniştilor, când, la baza intrării în mina din Cataractele Lotrului, s-a înfiinţat o colonie pentru mineri. Istoria exploataţiilor miniere din Cataractele Lotrului (n.r-situate la 12 kilometri în amonte de Voineasa) începe în urmă cu mai bine de un secol, înaintea Primului Război Mondial, când localnicii, dar şi imigranţii italieni şi germani stabiliţi în Brezoi au început să caute aur pe cursul Râului Lotru. Documentele vremii consemnează că, în 1916, în timpul războiului, nemţii exploatau din mina Cataractele Lotrului mica albă şi neagră, un mineral din grupa silicaţilor ce poate fi folosit, printre altele, ca izolator electric.

Minereul era cărat cu ajutorul cailor

Până în 1965, minereul a fost transportat în desagi, cu ajutorul cailor. După acest an, transportul s-a făcut până în staţiunea Voineasa cu ajutorul camioanelor. “Exploatarea era de mică dimensiune, iar minereul era scos la suprafaţă cu ciocanul şi dalta. Înainte de 1965, minereul de mică se transporta pe cai, pe o potecă, până în Padina Ursului, apoi drumul cobora spre Voineasa. Şi acum se mai văd urmele potecii respective spre Voineasa. Prin 1965 s-a construit drumul şi viaductul Cataracte, o lucrare spectaculoasă. În acel moment, relieful era de-a dreptul uimitor, valea era foarte îngustă şi s-a folosit dinamită pentru lărgirea drumului. După amenajarea drumului ,exploatarea a luat amploare, s-a construit o «moară» pentru mărunţirea minereului, iar transportul s-a făcut cu ajutorul camioanelor până la Brezoi, unde funcţiona o unitate de prelucrare a minereului, din minereu extrăgându-se şi feldspatul”, explică profesorul şi cercetătorul Gheorghe Ploaie.

Mina, dinamitată de armata lui Hitler

De-a lungul timpului, activitatea minieră din Cataracte a înfierbântat imaginaţia localnicilor şi a căutătorilor de comori. Pe seama aurului descoperit în mina din Valea lui Stan (Brezoi), în anii ’20, au apărut tot felul de legende despre existenţa unui minereu aurifer şi în zona Cataractele Lotrului. Oamenii locului povestesc şi acum că în timpul celei de-a doua Conflagraţii Mondiale, când trupele germane conduse Adolf Hitler au intrat în România, nemţii au descoperit în cataracte un filon de aur. Exploatarea metalului preţios s-ar fi făcut în mare secret până când naziştii ar fi fost nevoiţi să se retragă din ţara noastră. Legenda spune că, în momentul retragerii din calea trupelor sovietice, nemţii au dinamitat mina fără să ţină cont că în subteran s-ar fi aflat în acel moment cel puţin 100 de oameni. În credinţa locală s-a împământenit chiar ideea că mina este bântuită şi că strigătele de ajutor ale celor care au murit în chinuri groaznice în subteran se mai pot auzi şi acum. Oficial, niciun document păstrat din aceea perioadă nu menţionează acest episod sau vreun accident în care să-şi fi pierdut viaţa atâţia oameni. De asemenea, niciunul dintre geologii care au efectuat cercetări pe Valea Lotrului nu a confirmat până în prezent existenţa unui filon de aur în minele din Cataractele Lotrului.

Colonia din Cataractele Lotrului

După instalarea regimului comunist în România, minele din Cataractele Lotrului au fost naţionalizate. Începând cu 1965, când s-a amenajat drumul de acces spre Cataracte şi barajul Vidra, exploatarea minieră a început să se dezvolte. La poalele dealului a fost înfiinţată o colonie a muncitorilor din subteran. Aşezarea cuprindea, pe lângă cabanele în care locuiau minerii, un dispensar, un cinematograf, o brutărie şi o spălătorie. “Era un grup de cabane cocoţate pe coasta muntelui, în care locuiau peste 200 de oameni. Aveau organizaţie de partid şi reprezentanţii lor participau la toate şedinţele Comitetului Comunal de Partid din Voineasa. Minerii erau alimentaţi cu prioritate, iar, dacă aveau vreo nemulţumire, imediat organele din conducerea partidului rezolvau problema. În colonie exista cantină şi un club unde erau proiectate filme şi, din când în când, acolo erau aduşi artişti care să-I distreze pe mineri. Eu am trăit în Voineasa şi ştiu că întreprinderea din Cataractele Lotrului a lucrat foarte bine până în 1990“, povesteşte profesorul Gheorghe Ploaie. Foarte mulţi dintre locuitorii staţiunii Voineasa îşi amintesc cu nostalgie de anii când cea mai bună pâine din toată zona de nord a judeţului Vâlcea se cocea în brutăria ridicată la baza minei de mică. După Revoluţie, ca mai toate întreprinderile de stat din România, exploatarea minieră din Cataractele Lotrului nu a mai fost profitabilă şi a intrat în conservare. În prezent, locul animat de altădată este doar un loc uitat, o fantomă a coloniei de mineri, unde puţini se mai aventurează, deşi cei 12 kilometri de la ieşirea din Voineasa până la Cataractele Lotrului pot fi parcurşi fără probleme, starea drumului fiind acceptabilă. Este adevărat, imaginea dezolantă a coloniei este descurajantă şi le poate provoca multora o strângere de inimă. Printre buruienile care au invadat locul se mai zăresc încă acoperişurile cabanelor care s-au încăpăţânat să rămână în picioare în ciuda tuturor intemperiilor şi a trecerii timpului.

Sursa: adevarul.ro